Dependenta de jocuri de noroc

Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc şi familiile acestora

Jocurile de noroc şi pariurile în societatea contemporană reprezintă o formă de divertisment acceptată social, dar riscul ca practicarea acestora să degenereze într-un obicei necon­trolat, cu numeroase consecinţe negative, a transformat jocurile de noroc şi în obiect de studiu al psihologilor şi sociologilor.

Scopul principal al acestui ghid practic este informarea jucătorilor şi a publicului larg despre faptul că dependenţa de jocuri de noroc este o problemă serioasă, cu care se confruntă în ultimul timp tot mai multe persoane şi care afectează atât jucătorii dependenţi, cât şi familiile acestora, precum şi socie­tatea românească în ansamblul ei.

În acest sens, dorinţa mea ca autoare a acestei cărţi este să iniţiez o schimbare de perspectivă, care să transforme în final jocul de noroc într-un joc responsabil, privit de către jucători ca o modalitate de distracţie, căreia aceştia să îi aloce sume prestabilite de bani şi perioade limitate de timp, un serviciu prins în bugetul lor, cu impact limitat şi deloc expus fluctua­ţiilor devastatoare.

 Atunci când o persoană joacă tot mai mult timp şi alocă tot mai mulţi bani jocurilor de noroc în detrimentul celorlalte activităţi zilnice, se poate considera că apare şi se dezvoltă un comportament excesiv, compulsiv, care riscă să se transforme în dependenţă.

Consecinţele dependenţei de jocuri de noroc sunt multiple, de la probleme financiare, la stres intensificat sau prelungit, de la familii distruse, la averi pierdute, de la vieţi risipite, la abandon educaţional, şi devine tot mai important ca populaţia tânără, în special, dar şi restul populaţiei care intră tot mai des şi în număr tot mai mare în sălile de jocuri sau în cazinouri să înţeleagă ce înseamnă să joace responsabil şi cum să evite alunecarea spre dependenţă.

Un alt scop este acela de a oferi ajutor competent tuturor persoanelor care şi-au pierdut controlul asupra lor ca jucători, astfel încât acestea să revină la viaţa normală pe care o duceau înainte, prin deprinderea unor tehnici de gestionare a situaţiilor de risc. Lucrarea îşi propune, astfel, să ofere informaţii şi familiilor persoanelor dependente în legătură cu apariţia principalelor semne ale dependenţei, cu rolul important pe care îl pot juca pe parcursul procesului de vindecare şi sprijinul permanent pe care îl pot acorda persoanelor dependente.

Două sunt categoriile de public ţintă ale acestui ghid. Primul îl reprezintă dependenţii diagnosticaţi şi cei care nu au devenit încă dependenţi, dar simt totuşi că au o problemă legată de jocurile de noroc, şi mă refer aici, în mod deosebit, la tinerii jucători care îşi pot pune speranţe nerealiste legate de sumele fabuloase pe care le-ar putea câştiga în acest fel.

 Cel de-al doilea este cel al nondependenţilor, specialişti în formare în acest domeniu strict limitat şi relativ nou la noi, de la studenţii, masteranzii şi doctoranzii în psihologie, la tinerii psihologi care se confruntă în activitatea lor profesională cu această problematică dezbătută prea puţin în ţara noastră, precum şi alte categorii de nondependenţi jucători sau nu, dar curioşi în a cunoaşte acest proces particular de dependenţă. Toţi aceştia se pot familiariza cu etapele apariţiei dependenţei, factorii de risc, criteriile de diagnostic pentru jocul de noroc, denumit in literatura de specialitate joc de şansă patologic şi cu câteva metode practice de tratament.

Cartea este structurată riguros într-un număr de şapte capitole, în fapt şapte întrebări importante la care am căutat să răspund, pornind de la experienţa dobândită de mine şi de la cazuistica ultimilor ani.

Primul capitol caută să identifice un răspuns cât mai simplu şi corect la întrebarea naturală: Ce sunt jocurile de noroc? Conceptul este definit în paralel cu o scurtă trecere istorică prin conţinutul dinamic al acestei activităţi şi prin tipologia sau categoriile de jocuri de noroc existente în prezent în plan mondial.

Când jocul de noroc devine o problemă este formularea celei de-a doua întrebări, care generează răspunsuri structurate în capitolul al doilea, enumerând etapele în cadrul cărora jocul de noroc se poate transforma în dependenţă şi consecinţele negative ale acestei dependenţe asupra jucătorilor, a familiilor acestora şi a societăţii în general.

Capitolul al treilea oferă răspuns la o interogaţie ce segmentează populaţia jucătorilor, de tipul: cum recunoaştem dacă suntem dependenţi de jocuri de noroc, apelând la anumite semne comportamentale şi emoţionale cu ajutorul cărora putem recunoaşte dacă un jucător este sau nu dependent de jocuri de noroc, precum şi la câteva chestionare utilizate frecvent în autoevaluarea dependenţei.

Cum diagnosticăm dependenţa de jocuri de noroc este o nouă întrebare legitimă în anatomia ghidului, alcătuind prin răspunsurile primite un set de criterii de diagnostic pentru jocul de şansă patologic, denumirea sub care apare dependenţa de jocuri de noroc şi în literatura de specialitate românească (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM-IV-TR, 2000).

Termenul original, pathological gambling, apare pentru prima oară în literatura internaţională de psihologie în a treia ediţie a cărţii Diagnostic and Statistical Manual (DSM-III) of the American Psychiatric Association (APA, 1980).

Este firesc ca ghidul să investigheze şi cum poate fi tratată dependenţa de jocuri de noroc în capitolul următor, al cincilea deja în economia lucrării, unde sunt prezentate stadiile schimbării acestui comportament şi unele metode de autoterapie ce stau la dispoziţia persoanelor care vor să renunţe la dependenţa de jocuri de noroc.

Cum frecvent prevenţia se dovedeşte mai eficientă social şi economic în raport cu tratamentul propriu-zis, o nouă întrebare pare a decurge normal în contextul general al ghidului, respectiv cum se previne dependenţa şi care sunt principalele metode practice, răspunsurile regrupându-se în principalele măsuri de prevenţie a dependenţei de jocuri de noroc pe plan mondial şi în prezentarea programului “Joacă responsabil” elaborat în România în anul 2010, pentru prevenirea şi tratamentul acestei dependenţe.

În final, tot o întrebare se impune şi aceasta este legată de principalele concluzii ale cărţii, ataşându-le şi câteva propuneri de abordare în viitor a altor aspecte importante privind dependenţa de jocuri de noroc, ce nu au făcut obiectul prezentei cărţi.

Cartea aceasta naşte la finalul ei, aşa cum este şi normal, proiectul alteia, iar speranţa mea ca autoare a acesteia este legată de jucătorii dependenţi care odată deveniţi şi cititorii ei, beneficiază atât de posibilitatea de a învăţa cum să recâştige bucuria unei vieţi pierdute prin excesele jocului, cât şi cum să redobândească armonia din cadrul familiei, evitând în viitor capcanele rămase în calea lor şi determinându-i să revină la vechile obiceiuri.

Pentru restul cititorilor, mesajul meu este acela de a încerca să preia informaţia deţinută în acest ghid cu discernământul logicianului Jan Łukasiewicz, care a formulat pentru prima dată paradoxul exploziei informaţionale, căreia îi este contrapusă utilitatea descrescândă a informaţiilor noi apărute, cu invitaţia la compromisul lecturii.

 „Succesul nu înseamnă absenţa eşecurilor, ci realizarea obiectivelor finale” este o afirmaţie ce aparţine lui Mihai Eminescu, dar care se aplică practic şi aici, dorinţa majoră fiind aceea de a oferi un ghid care să diminueze eşecurile tratamentului, prin prevenţie ca latură dominantă.

Dar aşa cum stă bine oricărei cărţi odată tipărite, să ne lăsăm purtaţi de paginile ei, în acest caz în lumea jocurilor de noroc, cu speranţa recâştigării independenţei noastre fundamentale de om liber, într-o lume liberă. „Alea iacta est” şi nu ne mai rămâne altceva de făcut acum decât să plecăm în necunoscut, în explorarea celor şapte semne de întrebare ale acestei cărţi.