Psihoterapia transpersonala

Tipuri psihoterapie

Psihologia transpersonala, numita uneori si a patra forta in psihologie, a fost fondata de psihiatrul ceh Stanislav Grof si este considerata a fi "o continuare si o adancire a psihologiei umaniste" (Manzat, 2007).

Jung a folosit pentru prima data termenul de transpersonal in anul 1917, referindu-se la inconstientul personal.

Psihologia transpersonala urmareste extinderea campului cercetarii psihologice" printr-o transcendenta a limitelor obisnuite ale Self-ului si ale personalitatii" (Manzat, 2007).

Conceptia de baza a psihologiei transpersonale este ca dincolo de individ exista mai mult decat personalitatea acestuia, iar unul din scopurile terapeutice ale abordarii transpersonale este de a pune in corespondenta personalitatea cu Self-ul total (Mitrofan, 1999).

Grof este fondatorul Asociatiei Internationale Transpersonale, a practicat timp de 17 ani terapia psihedelica si a condus peste 3000 sedinte cu suport psihedelic, in cadrul carora a demonstrat experimental faptul ca exista un plan transpersonal al constiintei care semnifica o extindere a campului constiintei dincolo de limitele conventionale ale psihismului uman, respectiv planul inconstientului colectiv al lui Jung.

Incepand cu anul 1976, Stanslav Grof a dezvoltat practica respiratiei holotropice,  impreuna cu Cristina Grof, ca metoda de explorare a Sinelui care se extinde dincolo de Ego; ideea de baza a respiratiei holotropice este aceea ca psihismul uman detine un potential spontan de vindecare, care devine disponibil in starile neobisnuite ale constiintei, induse de respiratia accelerata practicata pe un fond de muzica inductiva.

Practicantii respiratiei holotropice au acces catre niveluri ale experientei umane, cum ar fi: amintiri relevante din copilarie, secvente ale mortii si renasterii spirituale, diverse experiente transpersonale.