Psihoterapie de cuplu

Psihoterapii

     Persoanele care vin la terapie de cuplu prezinta de obicei urmatoarele tipuri de probleme:

- au o imagine de sine negativa;

- comunicarea cu partenerul este indirecta si nesincera;

- regulile din interiorul cuplului sunt rigide si neacceptate de ceilalti;

- relatiile de prietenie cu alte persoane si cupluri sunt putine si formale.

     Terapeutul de cuplu ajuta aceste persoane, oferindu-le o perspectiva obiectiva si competenta a situatiei in care se afla si lucrand impreuna pentru descoperirea unor alternative reale de rezolvare a problemelor de cuplu.

Psihoterapia de cuplu se concentreaza asupra dificultatilor curente ale cuplurilor si se adresează atat istoriilor personale de viata ale celor doi parteneri, cat si evolutiei relatiei de cuplu. Astfel, fiecare persoana aduce in procesul terapeutic o istorie personala, provenita din familia de origine, dar si experientele din alte relatii care au precedat relatia prezenta a cuplului. In aceste relatii anterioare persoana a dezvoltat pe baza caracteristicilor individuale un model de comportament fata de ceilalti semnificanti, inclusiv modalitati de a raspunde la conflict si nemultumiri. Experientele traumatice pot produce in mod conditionat raspunsuri emotionale negative, precum anxietatea, perceptiile negative legate de faptul ca celalalt semnificativ se va comporta in cele din urma intr-un mod dureros, un comportament problematic, cum ar fi retragerea excesiva fata de partener.

Dincolo de istoriile celor doi parteneri, un cuplu are un mod de interactiune special si dezvoltat in timp, astfel poate ca unul dintre parteneri cauta o mai mare intimitate, iar celalalt mentine mai mult distanta. De obicei, aceste modele devin automate de-a lungul timpului, astfel incat partenerii ajung sa isi raspunda rapid reciproc fara sa le constientizeze.

Evenimente traumatice din trecutul cuplului au efecte negative de durata asupra relatiei. De exemplu, atunci cand un membru al cuplului a descoperit infidelitatea celuilalt, poate continua sa fie hipervigilent, anxios, suparat si razbunator indiferent de ceea ce partenerul necredincios a facut ulterior pentru a incerca sa salveze si sa imbunatateasca relatia.

Psihoterapia de cuplu se concentreaza asupra comportamentului, perceptiilor si emotiilor pe care membrii cuplului le prezinta in relatie, precum si pe patternul diadei in interactiune. Se presupune ca exista o interactiune intre comportament, cognitie si emotie. Aceasta interactiune determina masura in care nevoile celor doi parteneri sunt satisfacute, tot ea fiind cea care permite cuplului sa se adapteze in mod eficient la cererile cu care se confrunta din afara, precum si in cadrul relatiei lor.

Psihoterapeutul are rolul de a ajuta partenerii cuplului sa dezvolte exprimarea sentimentelor. Interventiile psihoterapeutice au rolul de a reduce raspunsurile disfunctionale prin modificarea lor treptata. Psihoterapia de cuplu are mijloace de interventie care au ca scop modificarea modelelor de raspunsuri comportamentale, cognitive si afective ce contribuie la disfunctionalitatea unui cuplu.

Atacul reciproc, retragerea, sau evitarea mutuala pot plasa relatia de cuplu la un grad mai mare de risc fata de problemele de baza in care se incadreaza nevoile lor, stilurile de personalitate si standardele personale.

Odata ce cuplul interactioneaza intr-un mod pozitiv, de colaborare, membrii acestuia pot avea nevoie de putina orientare (oferită de un terapeut) in identificarea problemelor de baza si a elaborarii unor metode noi de rezolvare a acestora.

Principalele teluri in psihoterapia de cuplu sunt:

• Reducerea interactiunilor negative care se regasesc in cadrul relatiei de cuplu si care privesc diferentierea stilurilor personale
• Oferirea de ajutor cuplului în achizitionarea unor strategii de rezolvare de probleme intr-un mod reciproc acceptabil.

Tehnicile psihoterapeutice precum discutia in ceea ce priveste standardele nerealiste ale dragostei, gestionarea simptomelor de anxietate si furie si formarea de abilitati de comunicare in cuplu, sunt concepute pentru a ajuta cuplurile in contracararea efectelor cronice negative individuale, cat si in ceea ce priveste experientele negative din trecutul cuplului si pentru modificarea modelelot de interactiune nesatisfacatoare.

Astfel, psihoterapia de cuplu pune accentul pe identificarea obiectivelor specifice de tratament si pe insusirea de abilitati care sa permita cuplurilor modificarea perceptiilor, a comportamentului si a raspunsurilor emotionale in cadrul relationarii.

Comunicarea eficienta si abilitatile de rezolvare a problemelor contribuie la beneficiile relatiei de cuplu. Competentele de comunicare reamintesc membrilor cuplului cum sa impartaseasca ganduri si sentimente in mod constructiv si eficient. Scopul principal este de a-l ajuta pe fiecare partener sa inteleaga cealalta persoana si sa fie la randul sau inteles intr-un mod respectuos, indiferent daca cei doi sunt sau nu sunt de acord unul cu celalalt.

Psihoterapia de cuplu acorda o atentie sporita factorilor emotionali din relatia de cuplu. Emotiile sunt vazute nu numai ca produse finale ale cognitiilor si comportamentelor partenerilor, dar si ca experiente subiective care influenteaza gandurile si actiunile acestora.

Intelegerea reciproca a sentimentelor celuilalt, pozitive si negative, reprezinta o contributie importanta la satisfactia relatiei de cuplu.