Clinica Aquamarin - psihoterapie
menu_l menu_r
box_top

Spectacolul de teatru si transa hipnotica

Autor: | Adaugat la: 17.01.2020 10:43


 E placut sa nascocesti lucruri pe care viata nu le cunoaste, dar care totusi exista in noi, in superstitiile si fanteziile noastre. Imaginatia creeaza lucruri care pot exista, care se intampla, pe care le cunoastem, dar fantezia - lucruri care nu exista. Dar poate ca vor fi! Cum poti s-o stii? Cand fantezia populara a creat covorul zburator din poveste, cui i-ar fi trecut prin cap ca oamenii vor pluti in aer cu aeroplanele? Fantezia stie tot si poate tot.  Oamenii, intinsi in patul procustian al constiintei lor, sunt deseori incapabili de a vedea dincolo de aparente."Ei au nevoie intotdeauna de lamuriri."Basmele, povestile sunt mijloacele prin care ei pot sparge barierele constientului si pot vedea lumea infinitelor solutii de dincolo de propriile cenzuri. In fiecare basm capata glas o dorinta sau un vis al nostru; le gasim implinite. Astfel, sub haina metaforei, noi reusim sa depasim obstacole, sa ne indeplinim propriile credinte si idealuri.

      O astfel de metafora este spectacolul de teatru. El este in esenta o poveste pe care o citim cu toate simturile. Ea se dezvaluie ochilor si mintii noastre creand punti nenumarate intre povestea personajelor si povestea vietii noastre. Mai mult decat terapeutul si povestea sa, actorul si spectacolul sau detin un arsenal de mijloace capabile sa se adreseze inconstientului nostru. Nu doar ceea ce spune acesta conteaza; de multe ori nici nu mai auzim cuvintele rostite, lasandu-ne furati de modul in care el povesteste.

      Mai mult decat atat, glasul si trupul actorului - spunea K.S. Stanislavski, marele teoretician al artei dramatice - "trebuie sa transmita nemijlocit si cu o imensa sensibilitate, in chip imediat si exact, cele mai subtile, aproape imperceptibile sentimente launtrice." Ascultand povestea care se desfasoara pe scena, putem sa dezvoltam capacitatea de a invata din poveste o multime de lucruri utile in rezolvarea problemelor reale cu care ne confruntam. Noi vedem in ce fel anume, eroii de pe scena ies cu inteligenta din impas. Aceste solutii incercate de ei ar putea produce in noi acea iluminare, am putea incepe sa ne gandim la incercari diferite de cele atat de rodate anterior; si asta pentru ca filosofam prea mult mentinandu-ne in platitudinea constientului".

     Sigur ca inconstientul nostru are o structura metaforica. Lui i se adreseaza spectacolul teatral prin metafora pe care o construieste. Ea presupune prelucrarea de catre inconstient. Sugestie indirecta, metafora scenica va activa resursele psihice inconstiente ale spectatorului, antrenandu-l spontan, prin mecanisme de asociatie, intr-o directie pe care din diverse motive acesta o evita. Fiecare imagine care se naste in noi, fiecare viziune interioara implica intr-o anumita masura inconstientul. In fiecare exprimare fizica a vietii interioare, in fiecare adaptare e ascunsa o sugestie a inconstientului.

      Spectacolul valorifica in mod expres latura metaforica a limbajului, a miscarii si a comportamentului uman. El isi ia drept instrument metalimbajul, stiind cu precizie ca limbajul spectatorilor este prin excelenta metaforic; altfel cum ar mai putea exista universuri interioare atat de diferite?
     I s-a intamplat fiecaruia dintre noi sa observe alaturi de el pe cineva plangand, razand sau intristandu-se in timpul unui spectacol. Sau poate chiar noi insine am trait o astfel de situatie. Am plans oare din cauza celor intamplate pe scena, sau pentru ca ceea ce se derula in fata noastra ne-a dus cu gandul la un eveniment care a determinat aceleasi simtaminte? S-a creat astfel o punte intre lumea metaforica de pe scena si universul nostru individual. Este rolul metaforei acela de a declansa o cautare transderivationala, pentru a da sens celor auzite, vazute, simtite. Trecutul spectatorului, aflat in transa indusa de spectacolul - metafora, este adus in prezent. Trairile lui afective sunt prezente. El va plange, se va bucura sau se va intrista pentru ca a reusit sa gaseasca aceasta punte si sa aduca in prezent imagini din trecut, puternic investite afectiv.

     Transa spectatorilor este autentica. Exista insa si o transa a actorului. E foarte greu, daca nu chiar imposibil ca unii sau ceilalti sa ramana indiferenti afectiv fata de situatiile traite. Unii construiesc punti, ceilalti le cauta si se pare ca le gasesc fiind atat de absorbiti de experienta impartasita, incat nimic din jur nu se mai observa. Fiecare activeaza propriile-i credinte, asteptari si amintiri; fiecare isi deschide universul individual, dar transa lor este colectiva. Pleaca acasa actori si spectatori cu un altceva in suflet, urmand a-l clarifica in clipele, orele sau zilele urmatoare. Oamenii intra in transa in mod spontan, foarte frecvent. Capacitatea de a trai transe in viata de zi cu zi are rol adaptativ. Cand vedem un spectacol bun traim transe profunde:din spectatori devenim actori, ne lasam absorbiti de actiunea spectacolului, ne bucuram sau neintristam alaturi de personaje, uitam cum trece timpul, uitam unde ne aflam, uitam de propriul corp."

     Spectacolul - metafora face posibil ca semnificatiile inaccesibile sa devina accesibile, iar
realitatea abstracta sa se materializeze. Daca acceptam jocul metaforei, putem descoperi noi intelesuri.
Totul e sa reusim a gasi puntea care leaga scena de universul nostru. Spectatorul aflat in dansul indus de metafora dramatizata se poate afla in situatia de a se distanta de propriile-i conflicte. Similitudinea lor cu cele de pe scena ii permit acestuia eternalizarea propriilor conflicte si astfel o analiza mai buna a lor. Aceasta functie de "oglinda" a metaforei este si apanajul spectacolului de teatru. Ancorele, puntile, externalizarile, cautarile inconstiente, totul il orienteaza pe spectator spre a gasi noi si noi sensuri ale evenimentelor sau situatiilor traite. Spectacolul - metafora nu doar genereaza noi sensuri, dar mai ales propune o noua grila de lectura a realitatii. El construieste noi cadre de referinta si poate vehicula paradoxuri menite a sparge automatismele gandirii logice. In noile cadre, spectatorul va putea sa adauge amanunte din propria-i viata sau din imaginatia lui.

     Prin schimbarea perspectivei asupra unei anume situatii, prin cadrele noi de referinta
si dezvaluirea de noi semnificatii, piesa de teatru are rolul de a oferi o imagine mai completa asupra situatiei reprezentate pe scena si care reflecta situatii similare din viata reala. Traind toate aceste stari sufletesti, cel din sala se simte in chiar miezul cunoscut al vietii cotidiene. Scopul de baza al artei scenice este crearea vietii spirituale omenesti, a rolului si transpunerea acestei vieti pe scena in forma artistica".

Realismul si similitudinea pieselor de pe scena ne face pe noi ca spectatori sa fim mai putin rezistenti la mesajele vehiculate in timpul reprezentatiei. Identificarea cu personajele este aspectul pe care mizeaza atat actorul, cat si spectatorul. Povestea personajelor si modul in care ele evolueaza furnizeaza spectatorilor modele, situatii in care ar putea incerca solutii neobisnuite fata de cele incercate anterior intr-o anume imprejurare cu care s-au confruntat. Iata un astfel de exemplu preluat dintr-un spectacol pentru copii:

     "Sunt mai multe feluri de a stinge lumanarile si trebuie sa le cunoasteti pe toate: puteti sa treceti repede cu varful lumanarii pe lemnaria peretilor, ceea ce o va stinge imediat; puteti sa o asezati pe jos si sa o stingeti cu piciorul; puteti sa o tineti cu susu-n jos pana propria-i grasime o va sufoca; sau sa o infigeti invers in sfesnic; puteti sa o invartiti in mana pana cand se stinge . Bucatareasa poate sa o vare in putina cu faina, grajdarul in banita cuovaz; fata din casa poate sa stinga lumanarea de oglinda, caci nimic nu curata mai bine o oglinda ca mucul de lumanare, dar cea mai prompta si mai buna dintre toate metodele este sa sufli in ea, lumanarea ramanand astfel curata si usor de aprins a doua zi."

     Metafora scenica este o sugestie indirecta si are caracter provocativ. Ea poate determina raspunsuri neasteptate, activand mecanisme si resurse psihice inconstiente. Spectacolul - metafora poate intra in acord cu reprezentarea privitorului in legatura cu posibila sa problema, astfel incat el se va recunoaste in personajele si evenimentele povestii metaforice.

     Rolul intregului spectacol este de a sprijini, de a ridica moralul, de a intretine optimismul, de a face educatie. Da! Teatrul este o pledoarie pentru speranta, iar spectacolul - vaccinul impotriva efemeritatii. Stanislavski spunea ca "in fata vesniciei nu poti sta fara emotie"

"What shall we tell you ?"

Tales, marvellous tales
Of ships and stars and
Isles where good men rest."
(James Elroy Flecker)


» Inapoi la articole

box_top
Prima sedinta de evaluare este gratuita

box_top
name Vezi toate noutatile
box_top box_top
name
Daca doresti sa ai contact cu ultimele noutati despre noi lasa-ne mai jos email-ul tau
Nume: Email:
box_top box_top
name
Emailcontact@aquamarin.ro
Telefon: 0724 222 522
0745 633 474
Adresa: Bulevardul Decebal, nr.6, bl.S10, sc.1, ap.3, Sect.3, Bucuresti
Contacteaza-ne
box_top