Clinica Aquamarin - psihoterapie
menu_l menu_r
box_top

Filosofia mea despre psihoterapie

Autor: Dr. Albert Ellis | Adaugat la: 04.12.2017 14:26


  Abordarea mea de psihoterapie este sa ma concentrez asupra filosofiei de viata a clientilor mei, sa-i fac sa vada exact care sunt opiniile lor irationale si cum se autoinfrang; sa-i conving sa lupte din greu atat emotional cat si comportamental pentru a le schimba. Convingerea mea de baza este ca in principiu toti indivizii "nevrotici" pot uneori sa gandeasca distorsionat, magic, dogmatic, si nerealist.
         Ei nu numai ca vor, doresc sau prefera; ei cer. Nu numai ca vor sa aiba succes, sa atinga placerea sau sa aiba relatii bazate pe iubire; ei insista sa fie cei mai importanti, nobili, perfecti, asemenea unor zei. Ei vor sa se testeze, in loc sa fie ei insisi. Ei refuza cu incapatanare sa schimbe groaznica realitate sau sa o accepte cu gratie, atunci cand ea chiar nu poate fi schimbata. Ei prefera sa comande ca viata trebuie si e necesar sa fie asa cum vor ei; si de aceea isi petrec mare parte din aceasta plangand, plangandu-se, fiind deprimati si enervandu-se cand dorintele nu le sunt implinite.
         Filosofia mea psihoterapeutica considera, cu alte cuvinte, ca marea majoritatea oamenilor din toate colturile lumii sunt mai tulburati decat ar trebui sa fie - pentru simplu motiv ca nu accepta ca sunt oameni simpli, supusi greselii. Ei aspira adesea sa fie supraoameni, iar din cauza ca nu pot fi si pentru ca au tendinte inascute si dobandite catre autodenigrare (insa nu numai a realizarilor lor), atunci cand nu-si ating idealurile, se concep ca suboameni. In acel moment sunt nervosi, se simt vinovati, rusinati, inutili si se urasc pe ei insisi.
         Ei au adesea o toleranta scazuta la frustrare in ceea ce priveste greselile altora si in ceea ce priveste iritarea de a trai intr-o lume dificila. Din cauza conceptiei ca ceilalti trebuie sa fie generosi, plini de consideratie, iubitori si corecti fara rezerve, iar conditiile de viata trebuie sa fie usoare, fara sa necesite efort, ei trec foarte repede de la sentimentele de adaptare cum ar fi durerea, regretul sau iritare la sentimente daunatoare precum anxietatea, mila fata de propria persoana, furie sau deprimare.
         Dati-mi voie, cu riscul de a deveni plictisitor, sa repet - fiindca acest moment este unul esential pentru intelegerea filozofiei mele de psihoterapie. Practic, toti indivizii au tendinte sau dobandite de a se purta ca niste copii intreaga viata: de a-si defini dorintele ca necesitati; ei cred cu ardoare ca trebuie sa realizeze ceva bine, ca ceilalti trebuie sa-i trateze corect, iar conditiile de viata trebuie sa fie confortabile si placute. Pentru a inrautatii situatia, ei extind aceste cerinte ilogice si in raza de actiune a tulburarilor lor. Astfel, ei cred ca nu se poate sa fie tulburati emotional; iar daca sunt, daca merg la o anumita terapie, ei trebuie sa se recupereze total si foarte repede.
         Astfel ei se autoinfrang pe mai multe planuri: mai intai in ceea ce priveste esecurile lor originare, in al doilea rand in ceea ce priveste eliberarea de simptome, iar in al treilea rand in ceea ce priveste incapacitatea de a-si ameliora starea pe parcursul terapiei. Ca rezultat al acestui perfectionism - care intr-un anumit sens este conditia umana - ei manifesta adesea dereglari sau se autoinfrang.
         Opozitia fata de terapie este continua si plina de forta, nu pentru ca ei si-ar uri terapeutii sau pentru ca nu vor sa se faca bine, ci pentru ca adesea e foarte dificil sa renunte la presupozitiile lor magice, sa accepte realitatea cruda si sa munceasca din greu pentru a-si schimba premisele filozofice sau ceea ce Alfred Adler numea telurile si scopurile lor nevrotice.

         TELURILE SI STILUL TERAPEUTIC
         Daca toate acestea sunt adevarate, atunci este destul de evident care sunt telurile si stilul meu psihoterapeutic. Vreau neaparat sa le arat efectiv si eficient clientilor mei ca:
         1) Sunt in mare masura responsabili de simptomele curente si ca desi conditiile vietii lor trecute sau prezente au o mare influenta asupra lor si ii afecteaza, aceste evenimente luate ca atare nu sunt cauza tulburarii lor.
         2) Intelegerea exacta a ceea ce ei gandesc sau fac ca sa fie atat de suparati este de obicei un preludiu la schimbarea personalitatii; dar numai efortul hotarat de a utiliza acesta intelegere de a se mobiliza sa gandeasca, sactioneze si sa simta diferit ii poate ajuta sa-si amelioreze starea si sa ramana asa.
         3) Esenta comportamentala a celei mai grave dereglari nu este tendinta oamenilor de a evalua propriile fapte, actiuni si realizari, precum si pe ale altora (acestea fiind de fapt un lucru bun si probabil necesar pentru supravietuirea si fericirea lor), ci inclinatia lor devotata spre autoevaluare si spre evaluarea celorlalti: spre a face raportul valorii lor, a totalitatii lor. Scopul de baza al acestei evaluari globale a valorii proprii si a valorii altora nu este de a spori placerea proprie (sau pe a altora), ci acela de a deifica sau demoniza oamenii. In cazul in care nu renunta la acest scop ei sunt pedepsiti sa duca o viata plina de anxietate, depresii, rusine si ostilitate.
         4) Muncind din greu impotriva acestor dispozitii innascute si dobandite de a controla universul si de a demonstra ca sunt oameni mai buni decat ceilalti, ei pot sa-si schimbe semnificativ conceptiile filosofice, sa-si diminueze gandirea si comportarea ca niste tanci si in sfarsit sa devina indivizi care se accepta pe ei insisi, echilibrati din punct de vedere emotional, toate acestea prin utilizarea unor tehnici cognitive, emotionale si comportamentale variate.

          TERAPIA ACTIVA-DIRECTIVA
           Datorita faptului ca sunt optimist in ceea ce priveste atingerea acestor scopuri (uneori chiar in cateva luni) de catre majoritatea indivizilor, in special de catre cei care sunt suficient de motivati sa vina la terapie, adopt un rol activ-directiv ca psihoterapeut.
           Activitatea mea principala este in majoritatea timpului constituita din predare viguroasa, implicata si preocupata. Le arat clientilor, folosind exemple recente din propriile lor vieti, ca ori de cate ori simt anxietate, vina, depresie, ura fata de propria persoana sau furie la punctul C (i.e. consecintele emotionale),ca acestea nu sunt provocate doar de A (dificultatile care au loc sau care in opinia lor vor avea loc) care are loc inainte de C. De fapt, ei insisi se tulbura fara rost sau devin simptomatici, alegand constient sau inconstient sa urmeze anumite convingeri la momentul B.
           Mai mult, teoria Terapiei Comportamentale Rational-Emotive (pe care o aplic de aproape 50 de ani) sustine ca ori de cate ori oamenii se supara, au tendinta sa aiba opinii rationale (RB) care ii fac sa raspunda la momentul C cu sentimente nedaunatoare (cum ar fi durerea, regretul, frustrarea). Ei au de asemenea opinii irationale (IB) care ii fac sa raspunda la momentul C cu sentimente daunatoare (ca anxietatea, depresia, furia).
           De adoptat aceasta teorie si aplicarea ei, printre acestia numarandu-se Aaron Beck, Arnold Lazarus, Donald Meichenbaum si David Barlow.
           Evaluarea mea a situatiei actuale a practicarii psihoterapiei este ca desi uneori se face destul de superficial, pe termen lung pare ca devine mai profunda, eficienta si sanatoasa. Latura superficiala cuprinde aparent o lista nesfarsita de terapii ,"sentimentale", "bazate pe experienta", "primare"si "new age" care sunt in mare masura anticognitive.
           Aceste terapii au adesea ca mesaj pentru cei care adera la ele faptul ca nu trebuie sa-si foloseasca prea mult capul, ca trebuie sa devina obsedati "de a intra in contact cu ei" si de a nu avea nici un fel de inhibitii fata de exprimarea propriilor sentimente (ramanand astfel copilarosi si plangaciosi), ca reactiile naturale ale corpului lor sunt ghizi mai buni pentru o viata creatoare si fericita decat disciplina rationala si ca misticismul si magia aduc mai multe satisfactii decat gandirea stiintifica, flexibila.

           SEPARAREA FICTIUNII DE REALITATE
           Pe de alta parte, viitorul pare promitator in domeniul psihoterapiei. Multi medici si cercetatori tineri, majoritatea orientati catre o anumita forma de terapie cognitiv-comportamentala, fac cu mare grija distinctia intre fictiunea terapeutica si realitate sau descoperirea de ce si cum anumite metode dau rezultate si altele nu. Eu recomand in mod deosebit literatura de specialitate, cum ar fi Cognitive Terapy and Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Terapy care a redat viata cauzei studiilor terapeutice evaluate stiintific.
           Care este rolul care i se cuvine psihoterapiei in societate? As spune: unul exceptional de educativ, si nu unul de reeducare. Daca psihoterapia functioneaza atunci are cateva lucruri importante de spus in legatura cu modul in care oamenii se comporta cand au o tulburare emotionala, cum ajung in acesta situatie si cum se pot ajuta pe ei insisi sa gandeasca, sa simta si sa se comporte in mod eficient si placut. Daca are de spus toate acestea, atunci ar fi bine sa le-o spuna celor tineri si profesorilor lor, atat preventiv, cat si curativ, astfel incat majoritatea oamenilor sa fie in stare sa se inteleaga pe ei insisi si sa munceasca din greu pentru ameliorarea tulburarilor emotionale grave.
          Viitorul psihoterapiei va sta, in opinia mea, in directia educatiei si nu in cea terapeut-client. Terapeutii vor urma modelul educativ, in locul celui psihodinamic, medical sau de alt tip, va inventa si va folosi o mare varietate metode pedagogice pentru a ajunge si influenta milioane de oameni. Astfel, ei vor utiliza (asa cum se intampla deja aici, la Institutul Albert Ellis din New York) prelegerile, seminariile, workshop-urile, casetele, filmele, pamfletele, cartile, materialele programate si numeroase alte tehnici de a-i ajuta pe oameni sa se inteleaga si sa se ajute pe ei insisi.
           Cum mi se pare meseria de terapeut? Foarte frumoasa. In mare parte datorita faptului ca sunt deosebit de activ si imi petrec cea mai mare parte a timpului convingandu-i pe oameni sa renunte la parerile lor irationale, in loc sa le ascul povestile despre cat sufera si sa-i bat linistitor pe umar. De asemenea, pentru a scapa de plictiseala, ma implic adesea in dezvoltatea si redezvoltarea teoriilor mele de psihoterapie, in schimbarea ideilor si a tehnicilor de eficientizare a rezultatelor.
» Inapoi la articole

box_top
Prima sedinta de evaluare este gratuita

box_top
name Vezi toate noutatile
box_top box_top
name
Daca doresti sa ai contact cu ultimele noutati despre noi lasa-ne mai jos email-ul tau
Nume: Email:
box_top box_top
name
Emailcontact@aquamarin.ro
Telefon: 0724 222 522
0745 633 474
Adresa: Bulevardul Decebal, nr.6, bl.S10, sc.1, ap.3, Sect.3, Bucuresti
Contacteaza-ne
box_top