- De ce sa apelezi la psihoterapie
- Tulburarile anxioase
- Tipologiile de personalitate ale jucatorului dependent de jocurile de noroc
- Semne comportamentale si emotionale ale dependentei de jocuri de noroc
- Anxietatea - o reactie naturala sau o tulburare emotionala?
- Depresia la femei
- Factorii de risc ai aparitiei depresiei la adolescenti
- Psihoterapia dependentei de jocuri de noroc
- Cum poate fi invinsa timiditatea
- Psihoterapia si darul artistic
- Ce este anxietatea
- Psihodependenta fata de un anumit regim alimentar
- Ticurile la copil
- Tulburarea de personalitate evitanta
- Consilierea psihologica a copiilor
- Viata alaturi de un partener cicalitor
- Educatia sexuala la adolescenta
- Depresia
- Aventura in cuplu - intre dorinta si anxietate
- Hipnoza si aplicatiile ei in terapie
- Cand un gand suparator devine obsesie
- Copilul dumneavoastra este agresiv?
- Starea de suparare
- Copilul meu este plictisit sau are o depresie?
- Cum ne vindecam de suferinta
- Divortul si implicatiile sale psihologice
- Casnicia in impas
- Cum recunoastem un timid
- Ganduri si emotii care ne modeleaza viata
- Spectacolul de teatru si transa hipnotica
Legaturi utile Evenimente Confidentialitate Tipuri psihoterapie Legislatie
Copilul meu este plictisit sau are o depresie?
Autor: | Adaugat la: 06.11.2019 09:57
Credinta ca un copil nu poate suferi de depresie se datoreaza persistentei imaginii de inocenta a copilariei si faptului ca depresia ar fi o reactie a adultului la stresul vietii moderne.
Parintii remarca schimbari ale comportamentului copilului fata de cum il stiau. Astfel de schimbari pot fi:
- isi pierde interesul fata de lucrurile care mai inainte il pasionau foarte mult;
- chiar daca continua sa faca unele lucruri, le face fara placere;
- plange chiar si in cazul unor incidente minore;
- prefera sa stea mai mult in casa;
- se simte obosit;
- nu doarme bine.
Schimbarile sunt graduale motiv pentru care acestea sunt dificil de remarcat de la inceput. Cand sunt observate de catre cei din jur, pot fi atribuite unei banale raceli.
Depresia poate aparea la copii si adolescenti cu varsta intre 5 si 16 ani. Pentru a putea vorbi de o dispozitie depresiva la copii sau adolescenti, perioada in care se manifesta simptomele trebuie sa fie de cateva saptamani la rand.
Este important ca cei din jur sa nu nege faptul ca atat copiii, cat si adolescentii pot deveni depresivi.
Este dificil pentru parinti si profesori sa recunoasca o dispozitie depresiva, intrucat pe parcursul unei zile dispozitia se poate schimba. Tristetea poate fi mascata prin comportamente cum sunt neascultarea sau agresivitatea, dar aceasta nu inseamna ca orice tulburare de comportament poate duce la depresie.
Depresia poate fi insotita de anxietate, iar aceasta se poate manifesta si sub forma unor semnale fizice cum ar durerile de cap, deranjamentele stomacale. Daca parintii devin ingrijorati in legatura cu o afectiune fizica, depresia poate fi ignorata.
Multi copii spun ca sunt plictisiti uneori. Aceasta inseamna ca ei devin plictisiti cand nu au nimic de facut, sau prietenii sunt plecati si ei nu-i pot suna, sau vremea este urata si nu pot juca fotbal. O asemenea stare nu poate fi considerata ca un semn al depresiei. Un semn al depresiei poate fi doar atunci cand copiii au ocazia de a face lucruri care in mod obisnuit ii bucura, dar acum nu doresc sa participe.
Daca copii sau adolescentii prezinta un asemenea comportament timp de cateva saptamani, este un semn clar al depresiei.
Parintii trebuie sa ceara sfatul unui specialist:
- daca dispozitia ramane depresiva timp de doua sau trei saptamani;
- dispozitia depresiva afecteaza rutina zilnica;
- apar perturbatii serioase ale deprinderilor alimentare si de somn;
- copilul are ganduri sau dorinte de a-si lua viata.
In asemenea situatii, parintii au nevoie sa-si asigure resursele necesare, cum ar fi timpul si disponibilitatea necesara pentru a-i acorda copilului atentia cuvenita ascultarii dorintelor si emotiilor lui.
Cateva recomandari folositoare pentru a asigura o ascultare pozitiva a copilului sunt:
- asigurati-va ca aveti timp suficient pentru a comunica cu el;
- alegeti un spatiu linistit unde sa nu fiti intrerupti;
- in timpul discutiei nu-l coplesiti cu propriile dumneavoastra nelinisti sau suparari;
- nu-i spuneti povestiri despre persoane care au avut probleme asemanatoare cu ale lui;
- nu intrerupeti copilul cu fraze de genul: "Hai, revino-ti, nu-i sfarsitul lumii";
- nu invinovatiti copilul.
Atunci cand si in cadrul familiei sunt probleme de comunicare intre parinti, este recomandabil ca acestia sa apeleze la o terapie de familie.
» Inapoi la articole
Daca doresti sa ai contact cu ultimele noutati despre noi lasa-ne mai jos email-ul tau
contact@aquamarin.ro | |
Telefon: | 0724 222 522 0745 633 474 |
Adresa: | Bulevardul Decebal, nr.6, bl.S10, sc.1, ap.3, Sect.3, Bucuresti |