Fiecare fiinta umana se confrunta cu nenumarate obstacole in procesul devenirii sale ca personalitate.
Copilul tipa pentru a-si anunta venirea pe lume. Treptat, in primele luni, isi moduleaza vocea si gangureste, apoi descopera alte modalitati vocale, silabe, cuvinte, interjectii, propozitii afirmative, interogative, imperative, posibilitati deci de a intra in dialog cu mama, cu familia, cu cei dragi, cu cei cunoscuti, dar si cu cei necunoscuti.
Daca ganguritul dispare si nu se converteste in vocale, silabe, etc copilul poate fi in dificultate. Nu aude ? Nu este auzit ? Nu-i raspunde nimeni ? Nu-i intoarce nimeni bucuria de a fi descoperit ? Ca ceilalti pot sa fie aproape si cand nu sunt foarte aproape?
Si daca aude ? Daca traieste intr-o lume a surzilor la propriu sau la figurat se produce o distorsiune. Neprimind feed back pierde sansa de a patrunde in lume sau intarzie momentul intrarii. Lumea ii poate apare ca inaccesibila.
Un copil poate zambi din primele luni de viata. La trei luni vorbim de zambetul social. Zambeste pentru ca i se zambeste, pentru ca ceilalti sunt incantati si petrec mai mutl timp decat ar avea nevoie ca sa-i astampere foamea, setea, confortul fizic.
Daca nu-i zambeste nimeni cand zambeste, poate pierde capacitatea de a zambi.
Tristetea copilului nu este doar un obstacol, este un semn de alarma. Trebuie sa se fi intamplat ceva important ca el sa se retraga intr-o cochilie.
Divortul, separarea parintilor, schimbarile frecvente de domiciliu, impuse de conditii mai putin faste, conflictele, oboseala excesiva a parintilor pot determina suferinte psihice de la varste foarte mici.
In jurul varstei de un an copilul incepe sa mearga singur. Primii pasi sunt nesiguri ca ai primului astronaut care a pasit pe luna. Aventura continua cu bucuria de a urca si a cobori scara si apoi cu alergatul. Dar daca atunci cand a facut primul pas singur, cand a urcat prima treapta, cand a luat-o la fuga si nu l-a vazut nimeni, nu a uimit pe nimeni, nu a declansat explozie de bucurie, ci a fost admonestat ca a plecat singur dintr-un loc sigur incep indoielile, poate incepe balansul.
Copilul descopera lumea, treptat din clipa in care se naste. Merge in parc dus fiind de cei dragi din primele saptamani de viata. Dar daca va fi dus departe de locul de joaca al copiilor pentru a nu se impiedica nimeni de carutul lui, in coltul cel mai linistit, ar putea invata ca este bine sa fie doar in preajma celor mari. Intrarea in colectivitate poate fi un obstacol de netrecut.
Intrarea in scoala este o alta aventura in care copilul trebuie sa-si descopere o noua identitate, alte capacitati. Va fi impreuna cu copii pe care i-a cunoscut sau nu, va trebui sa reziste tentatiilor diverse pana la pauza, va trebui sa tina seama de conditiile impuse de regulamentul scolar. Persoana cea mai importanta in timpul activitatilor scolare nu va mai fi mama, ci cadrul didactic.
Copilul poate fi in dificultate daca accesul la norma a fost decoperit odata cu intrarea in scoala.
Prematuritatea, imbolnavirile frecvente in primii ani de viata, intarzierea in dezvoltarea psihomotorie, hipertimiditatea, intarzierea in aparitia si dezvoltarea vorbirii, balbaiala, teama exagerata de esec pot fi obstacole, dar in acelasi timp ele sunt si praguri psihologice care pot fi depasite. Se pot constitui in provocari carora copilul sa le raspunda cu bucurie.
O fetita a fost abandonata in maternitate. La trei ani si jumatate avea sase kilograme, nu emitea nici un sunet, nu se ridicase niciodata singura din patut, asistenta psihologica, in afara celei medicale. Schimbarea modului de abordare a copilului, schimbarea atitudinii celor care se ocupau de copil a facut posibil ca la patru ani sa mearga, sa inceapa sa vorbeasca, iar la sase ani si juamatate sa fi recuperat handicapul si sa se integreze cu succes in familia de adoptie, in scoala, in viata.
Un baiat s-a ridicat si a facut singur primii pasi la noua ani. Astazi are 20 de ani, este in clasa a XII- a. A terminat clasa a XI- a cu mentiune intr-un liceu de prestigiu bucurestean.
Dificultatile trebuie sa le strabatem impreuna cu copilul, cata vreme are nevoie de ajutorul nostru, fara a ne substitui lui, fara a stirbi bucuria de a trai, de a invinge, de a astepta cu incredere momentul prielnic.
Fiecare copil este unic, fiecare reusita este un dar al zeilor la care omul are acces daca are de ce sa faca efotul si mai ales daca are pentru cine. Nimeni nu trebuie sa fie singur. Psihologul poate fi prietenul celui in dificultate.
Interesat sa aflu care sunt problemele cu care se confrunta parintii in educatia celor mici, am facut un sondaj pe un numar de 187 parinti care au copiii inscrisi la o gradinita din Bucuresti.
La o prima vedere, parintii sunt de acord ca activitatea unui psiholog intr-o comunitate de copii este foarte utila. Totusi, faptul ca mai putin de 20% au apelat pana acum la serviciile lui arata prejudecatile care mai planeaza asupra acestei meserii delicate. Nu de putine ori, afirmatii de genul \"Copilul meu nu este nebun ca sa-l duc la psiholog\", denota faptul ca in mintea anumitor persoane inca persista ideea conform careia la psiholog ajung doar oamenii care au probleme grave. Frica de a nu fi etichetat \"nebun\" sau incapabil sa-si creasca copilul ii impiedica pe oameni sa ceara sfaturi atunci cand simt ca este ceva in neregula in viata lor. Totusi, consilierea psihologica este un proces normal de ajutor pentru persoanele care se confrunta cu anumite dificultati in relatiile cu ceilalti, cu sine sau in activitatea pe care o desfasoara. In plus, psihologul acorda suportul necesar si acelor persoane care isi doresc sa valorifice la maxim potentialul si resursele personale sau ale copilului prin gasirea de solutii alternative.
Iata cateva din aceste dificultati pe care le intampina parintii in relatiile cu copiii, dupa cum au marturisit in acest sondaj: neascultarea (29%), incapatanarea (24%), timiditatea copilului (23%), lipsa de comunicare intre copil si parinti (13,6%), rasfatul (6,9%), agresivitatea (5,6%), iar in procente mai mici: sensibilitatea accentuata, nervozitatea, agitatia continua, probleme legate de conduita alimentara, timpul petrecut in fata televizorului sau la calculator.
Neascultarea reprezinta refuzul copilului de a asculta de o autoritate, in primul rand de familie. Acest refuz genereaza conflicte permanente. Neascultarea este mai frecventa la copiii educati intr-un climat de nedreptate si lipsa de respect, in familiile unde nu exista un echilibru intre dragoste si pedepse, unde exista restrictii excesive sau libertate excesiva sau in familiile cu pareri contrarii legate de educatia copilului. Ascultarea este reactia pozitiva a copilului la solicitarile din jur si depinde de relatia lui emotionala cu persoanele respective. Cu cat relatiile copilului cu parintii sunt mai bune, cu atat copilul va fi mai ascultator.
Agresivitatea copilului poate veni dintr-un sentiment de ura care este generat de o tensiune psihica. Astfel, pentru a reduce tensiunea, trebuie rezolvat mai intai conflictul care o genereaza.
Personalitatea copilului se contureaza in functie de zestrea ereditara pe care o are si in functie de exemplul parental, de educatia primita si de mediul cultural. Ambianta din familie, interesul diferit pe care il aloca parintii socializarii copilului va influenta comportamentul acestuia si puterea lui de integrare in societate, fiind mai mult sau mai putin comunicativ.
Parintii incearca sa rezolve problemele de disciplina cu care se confrunta prin purtarea de discutii cu copiii si oferirea de explicatii in procentaj de 41%, in timp ce aproximativ 21% dintre parinti considera ca pedeapsa este o solutie mai rapida precum si promisiunea unui lucru dorit (6,4%), sau amenintarea ca nu va mai primi ceva ce copilulisi doreste (5,7%). Pentru a reusi sa educe un copil, parintii considera ca este nevoie sa dea dovada de rabdare (17%), sa-si laude copilul (5,4%) si sa ofere exemple (3%).
Pentru ca eforturile parintelui sa aiba o finalitate pozitiva, acesta trebuie sa stie ca disciplinarea copilului inseamna mai intai de toate formarea, educarea, instruirea, mustrarea, corectarea si indreptarea unor comportamente prin invatarea copilului pe ce cale sa mearga prin iubire si convingere, nu prin teama si durere.
Disciplinarea inseamna coerenta si constanta in ceea ce i se cere copilului, nu cicaleala si autoritate exagerata. Disciplinarea inseamna in primul rand afectiune si corectitudine si nu trebuie uitat mai ales faptul ca nu este nevoie sa constrangem copilul sa devina perfect pentru a merita dragostea noastra de parinte.
Astfel, parintele trebuie sa devina o autoritate plina de intelegere, dedicand suficient timp pentru a-si cunoaste copilul in profunzime, nevoile si durerile lui, precum si aspiratiile care il anima. Desi multi parinti declara ca petrec mult timp alaturi de cei mici, trebuie subliniat ca important pentru copil nu este numai numarul de ore in care parintii se afla in acelasi spatiu cu el, ci in primul rand calitatea acestui timp petrecut impreuna. Copilul are nevoie de atentie si de interactiune cu persoanele importante pentru el, simpla prezenta a parintilor nefiind de ajuns.
In ansamblu, concluziile acestui sondaj arata ca interesul parintilor pentru educatia copiilor lor este crescut. Pe viitor, speram ca parintii sa colaboreze si sa solicite mai mult sprijinul psihologilor, in scopul cautarii de informatii si de sprijin in eforturile personale.
'),(59,0,'Filozofia mea despre psihoterapie','Dr. Ellis Albert','2008-06-07 09:50:40',' Abordarea mea de psihoterapie este sa ma concentrez asupra filosofiei de viata a clientilor mei, sa-i fac sa vada exact care sunt opiniile lor irationale si cum se autoinfrang; sa-i conving sa lupte din greu atat emotional cat si comportamental pentru a le schimba. Convingerea mea de baza este ca in principiu toti indivizii ,,nevrotici\' pot uneori sa gandeasca distorsionat, magic, dogmatic, si nerealist.
Ei nu numai ca vor, doresc sau prefera; ei cer. Nu numai ca vor sa aiba succes, sa atinga placerea sau sa aiba relatii bazate pe iubire; ei insista sa fie cei mai importanti, nobili, perfecti, asemenea unor zei. Ei vor sa se testeze, in loc sa fie ei insisi. Ei refuza cu incapatanare sa schimbe groaznica realitate sau sa o accepte cu gratie, atunci cand ea chiar nu poate fi schimbata. Ei prefera sa comande ca viata trebuie si e necesar sa fie asa cum vor ei; si de aceea isi petrec mare parte din aceasta plangand, plangandu-se, fiind deprimati si enervandu-se cand dorintele nu le sunt implinite.
Filosofia mea psihoterapeutica considera, cu alte cuvinte, ca marea majoritatea oamenilor din toate colturile lumii sunt mai tulburati decat ar trebui sa fie - pentru simplu motiv ca nu accepta ca sunt oameni simpli, supusi greselii. Ei aspira adesea sa fie supraoameni, iar din cauza ca nu pot fi si pentru ca au tendinte inascute si dobandite catre autodenigrare (insa nu numai a realizarilor lor), atunci cand nu-si ating idealurile, se concep ca suboameni. In acel moment sunt nervosi, se simt vinovati, rusinati, inutili si se urasc pe ei insisi.
Ei au adesea o toleranta scazuta la frustrare in ceea ce priveste greselile altora si in ceea ce priveste iritarea de a trai intr-o lume dificila. Din cauza conceptiei ca ceilalti trebuie sa fie generosi, plini de consideratie, iubitori si corecti fara rezerve, iar conditiile de viata trebuie sa fie usoare, fara sa necesite efort, ei trec foarte repede de la sentimentele de adaptare cum ar fi durerea, regretul sau iritare la sentimente daunatoare precum anxietatea, mila fata de propria persoana, furie sau deprimare.
Dati-mi voie, cu riscul de a deveni plictisitor, sa repet - fiindca acest moment este unul esential pentru intelegerea filozofiei mele de psihoterapie. Practic, toti indivizii au tendinte sau dobandite de a se purta ca niste copii intreaga viata: de a-si defini dorintele ca necesitati; ei cred cu ardoare ca trebuie sa realizeze ceva bine, ca ceilalti trebuie sa-i trateze corect, iar conditiile de viata trebuie sa fie confortabile si placute. Pentru a inrautatii situatia, ei extind aceste cerinte ilogice si in raza de actiune a tulburarilor lor. Astfel, ei cred ca nu se poate sa fie tulburati emotional; iar daca sunt, daca merg la o anumita terapie, ei trebuie sa se recupereze total si foarte repede.
Astfel ei se autoinfrang pe mai multe planuri: mai intai in ceea ce priveste esecurile lor originare, in al doilea rand in ceea ce priveste eliberarea de simptome, iar in al treilea rand in ceea ce priveste incapacitatea de a-si ameliora starea pe parcursul terapiei. Ca rezultat al acestui perfectionism - care intr-un anumit sens este conditia umana - ei manifesta adesea dereglari sau se autoinfrang.
Opozitia fata de terapie este continua si plina de forta, nu pentru ca ei si-ar uri terapeutii sau pentru ca nu vor sa se faca bine, ci pentru ca adesea e foarte dificil sa renunte la presupozitiile lor magice, sa accepte realitatea cruda si sa munceasca din greu pentru a-si schimba premisele filozofice sau ceea ce Alfred Adler numea telurile si scopurile lor nevrotice.
TELURILE SI STILUL TERAPEUTIC
Daca toate acestea sunt adevarate, atunci este destul de evident care sunt telurile si stilul meu psihoterapeutic. Vreau neaparat sa le arat efectiv si eficient clientilor mei ca:
1) Sunt in mare masura responsabili de simptomele curente si ca desi conditiile vietii lor trecute sau prezente au o mare influenta asupra lor si ii afecteaza, aceste evenimente luate ca atare nu sunt cauza tulburarii lor.
2) Intelegerea exacta a ceea ce ei gandesc sau fac ca sa fie atat de suparati este de obicei un preludiu la schimbarea personalitatii; dar numai efortul hotarat de a utiliza acesta intelegere de a se mobiliza sa gandeasca, sactioneze si sa simta diferit ii poate ajuta sa-si amelioreze starea si sa ramana asa.
3) Esenta comportamentala a celei mai grave dereglari nu este tendinta oamenilor de a evalua propriile fapte, actiuni si realizari, precum si pe ale altora (acestea fiind de fapt un lucru bun si probabil necesar pentru supravietuirea si fericirea lor), ci inclinatia lor devotata spre autoevaluare si spre evaluarea celorlalti: spre a face raportul valorii lor, a totalitatii lor. Scopul de baza al acestei evaluari globale a valorii proprii si a valorii altora nu este de a spori placerea proprie (sau pe a altora), ci acela de a deifica sau demoniza oamenii. In cazul in care nu renunta la acest scop ei sunt pedepsiti sa duca o viata plina de anxietate, depresii, rusine si ostilitate.
4) Muncind din greu impotriva acestor dispozitii innascute si dobandite de a controla universul si de a demonstra ca sunt oameni mai buni decat ceilalti, ei pot sa-si schimbe semnificativ conceptiile filosofice, sa-si diminueze gandirea si comportarea ca niste tanci si in sfarsit sa devina indivizi care se accepta pe ei insisi, echilibrati din punct de vedere emotional, toate acestea prin utilizarea unor tehnici cognitive, emotionale si comportamentale variate.
TERAPIA ACTIVA-DIRECTIVA
Datorita faptului ca sunt optimist in ceea ce priveste atingerea acestor scopuri (uneori chiar in cateva luni) de catre majoritatea indivizilor, in special de catre cei care sunt suficient de motivati sa vina la terapie, adopt un rol activ-directiv ca psihoterapeut.
Activitatea mea principala este in majoritatea timpului constituita din predare viguroasa, implicata si preocupata. Le arat clientilor, folosind exemple recente din propriile lor vieti, ca ori de cate ori simt anxietate, vina, depresie, ura fata de propria persoana sau furie la punctul C (i.e. consecintele emotionale),ca acestea nu sunt provocate doar de A (dificultatile care au loc sau care in opinia lor vor avea loc) care are loc inainte de C. De fapt, ei insisi se tulbura fara rost sau devin simptomatici, alegand constient sau inconstient sa urmeze anumite convingeri la momentul B.
Mai mult, teoria Terapiei Comportamentale Rational-Emotive (pe care o aplic de aproape 50 de ani) sustine ca ori de cate ori oamenii se supara, au tendinta sa aiba opinii rationale (RB) care ii fac sa raspunda la momentul C cu sentimente nedaunatoare (cum ar fi durerea, regretul, frustrarea). Ei au de asemenea opinii irationale (IB) care ii fac sa raspunda la momentul C cu sentimente daunatoare (ca anxietatea, depresia, furia).
De adoptat aceasta teorie si aplicarea ei, printre acestia numarandu-se Aaron Beck, Arnold Lazarus, Donald Meichenbaum si David Barlow.
Evaluarea mea a situatiei actuale a practicarii psihoterapiei este ca desi uneori se face destul de superficial, pe termen lung pare ca devine mai profunda, eficienta si sanatoasa. Latura superficiala cuprinde aparent o lista nesfarsita de terapii ,,sentimentale\', ,,bazate pe experienta\', ,,primare\' si ,,new age\' care sunt in mare masura anticognitive.
Aceste terapii au adesea ca mesaj pentru cei care adera la ele faptul ca nu trebuie sa-si foloseasca prea mult capul, ca trebuie sa devina obsedati ,,de a intra in contact cu ei\' si de a nu avea nici un fel de inhibitii fata de exprimarea propriilor sentimente (ramanand astfel copilarosi si plangaciosi), ca reactiile naturale ale corpului lor sunt ghizi mai buni pentru o viata creatoare si fericita decat disciplina rationala si ca misticismul si magia aduc mai multe satisfactii decat gandirea stiintifica, flexibila.
SEPARAREA FICTIUNII DE REALITATE
Pe de alta parte, viitorul pare promitator in domeniul psihoterapiei. Multi medici si cercetatori tineri, majoritatea orientati catre o anumita forma de terapie cognitiv-comportamentala, fac cu mare grija distinctia intre fictiunea terapeutica si realitate sau descoperirea de ce si cum anumite metode dau rezultate si altele nu. Eu recomand in mod deosebit literatura de specialitate, cum ar fi Cognitive Terapy and Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Terapy care a redat viata cauzei studiilor terapeutice evaluate stiintific.
Care este rolul care i se cuvine psihoterapiei in societate? As spune: unul exceptional de educativ, si nu unul de reeducare. Daca psihoterapia functioneaza atunci are cateva lucruri importante de spus in legatura cu modul in care oamenii se comporta cand au o tulburare emotionala, cum ajung in acesta situatie si cum se pot ajuta pe ei insisi sa gandeasca, sa simta si sa se comporte in mod eficient si placut. Daca are de spus toate acestea, atunci ar fi bine sa le-o spuna celor tineri si profesorilor lor, atat preventiv, cat si curativ, astfel incat majoritatea oamenilor sa fie in stare sa se inteleaga pe ei insisi si sa munceasca din greu pentru ameliorarea tulburarilor emotionale grave.
Viitorul psihoterapiei va sta, in opinia mea, in directia educatiei si nu in cea terapeut-client. Terapeutii vor urma modelul educativ, in locul celui psihodinamic, medical sau de alt tip, va inventa si va folosi o mare varietate metode pedagogice pentru a ajunge si influenta milioane de oameni. Astfel, ei vor utiliza (asa cum se intampla deja aici, la Institutul Albert Ellis din New York) prelegerile, seminariile, workshop-urile, casetele, filmele, pamfletele, cartile, materialele programate si numeroase alte tehnici de a-i ajuta pe oameni sa se inteleaga si sa se ajute pe ei insisi.
Cum mi se pare meseria de terapeut? Foarte frumoasa. In mare parte datorita faptului ca sunt deosebit de activ si imi petrec cea mai mare parte a timpului convingandu-i pe oameni sa renunte la parerile lor irationale, in loc sa le ascul povestile despre cat sufera si sa-i bat linistitor pe umar. De asemenea, pentru a scapa de plictiseala, ma implic adesea in dezvoltatea si redezvoltarea teoriilor mele de psihoterapie, in schimbarea ideilor si a tehnicilor de eficientizare a rezultatelor.
In general in perioada premenstruala femeile devin mai vulnerabile emotional, trecand prin diferite trairi negative care se asociaza cu simptome fizice, rezultand ceea ce numim sindrom premenstrual. Cele mai frecvente si cunoscute simptome emotionale caracteristice sindromului SPM sunt: depresia, iritabilitatea, alimentatia excesiva, intoleranta, letargia, oboseala, lipsa controlului emotional mergand pana la isterie.
Desigur ca in functie de temperament, personalitate si alte situatii conjuncturale sau traumatice o femeie va suferi numai de o parte dintre acestea si la intensitati diferite. Remediile florale Bach pot fi un ajutor valoros in controlarea trairilor negative din perioada premenstruala. Cum produc starile emotionale prin care trecem modificari hormonale? Sistemul endocrin este de fapt o interfata, prin intermediul careia starile sufletesti se rasfrang prin somatizare asupra functionarii organismului, hormonii actionand la nivel celular asupra sistemelor enzimatice prin efecte de stimulare sau inhibare.
Selectionarea remediilor se face individual, pentru fiecare persoana, printr-o discutie libera cu terapeutul, intr-un climat de confidentialitate si incredere. Reactiile emotionale de multe ori sunt complexe, iar tratamentul contine o combinatie de maxim 6 remedii Bach. Remediile florale Bach sunt preparate din plante salbatice, neotravitoare si avand calitati vindecatoare.
Dr Edward Bach (1886-1936), cunoscut medic si bacteriolog britanic, a descoperit un sistem de terapie, care se adreseaza in primul rand laturii psiho-emotionale a fiintei umane. 38 de esente florale si o combinatie din cinci remedii - Rescue Remedy, ne stau la dispozitie pentru a ne redresa afectiv, in concordanta cu principiul \"trateaza persoana si nu boala\". Cateva exemple pentru a intelege rapid felul in care se prescriu si actioneaza remediile sunt prezentate in randurile urmatoare.
Nervozitate si isterie
Tinctura preparata din floarea de corcodus (Cherry Plum) ne ajuta sa inlaturam incordarea psihica si teama ca am putea ceda nervos. Din diferite motive, conflicte si impulsuri violente sunt retinute in interior. Emotiile si dorintele asociate modificarilor hormonale cantitative dintre estrogen si progesteron pot deveni chiar furtunoase.
Femeile care au nevoie de remediu, traiesc cu disperare senzatia ca nu pot stapani forta distructiva, ca a unui vulcan in eruptie, care le face sa spuna lucruri ingrozitoare si regretabile, tipand si pronuntand jigniri, cuvinte grele, lovind sau aruncand cu obiecte. Trebuie precizat foarte clar ca aceste persoane nu doresc sa faca ceea ce fac, dar pur si simplu nu se pot stapani. Remediul este util in sindromului premenstrual, pentru a calma nervozitatea si isteria, impulsivitatea si tensiunea interioara.
De multe ori la originea unui astfel de comportament gasim o perioda de asteptare incordata si dramatica sau o viata traita in tensiune si sub amenintare. La nivel de subconstient, se acumuleaza conflicte reprimate si neexteriorizate. Cand se atinge un nivel critic, barajul se rupe, persoana nu mai poate mentine controlul si cedeaza. In plan fizic acesta stare apare adeseori sub forma de transpiratii bruste, dureri, tensiuni musculare.
Depresie Tinctura preparata din floare de mustar (Mustard)
Unele femei descriu ca sufera de o depresie profunda de cele mai multe ori cu cateva zile inainte de ciclu. Nu este vorba de o depresie reactionala; ci de o depresie avand o cauza ce nu poate fi identificata in exterior, ea fiind legata de modificari ale secretiei glandelor endocrine. Depresia apare si dispare brusc, este intensa, apasatoare si insotita de sentimentul ca viata nu te poate bucura oricat de frumos ar fi totul in jur. Acelasi tip de depresie se intalneste uneori si in perioada postnatala precum si la menopauza.
Iritabilitate si intoleranta Tinctura preparata din floare de slabanog (Impatiens)
Iritabilitate, enervare produsa de lipsa de activitate sau de catre incetineala celorlalti. Remediul se recomanda acelor femei care nu suporta sa astepte, sa piarda timpul sau ca lucrurile sa nu decurga foarte repede. Este un remediu pentru lipsa de rabdare.
Tinctura preparata din floare de fag (Beech)
Daca inainte de menstruatie persoana are tendinta de a-i critica mai accentuat pe cei din jur, de a le observa mai mult defectele decat calitatile, atunci remediul o poate ajuta sa reconsidere totul cu mai multa indulgenta.
Oboseala Tinctura preparata din flori de porumbar salbatic (Scleranthus) se recomanda acelor femei care trec cu usurinta de la un sentiment la altul, ca o balanta ale carei talere nu ajung niciodata la echilibru. Acum te adora si peste cateva momente nu te mai suporta, acum rad si imediat plang si invers, bineinteles. Au stari fluctuante: veselie, manie, tristete, nehotarare. Pana si energia lor interioara variaza alternand momente de activitate intensa cu apatie, de entuziasm cu dezinteres. Acum sunt energice, iar peste cateva momente epuizate.
Tinctura preparata din flori de carpen (Hornbeam)
Alte femei inainte de ciclu se simt obosite, vlaguite, chiar daca nu au depus un efort considerabil, care sa justifice aceasta stare. Tot ce-si doresc este sa anuleze ceea ce au de facut in ziua respectiva, sa se intoarca in pat si sa nu fie deranjate. Remediul ajuta la recastigarea vitalitatii.
Remediile florale Bach se administreaza in putina apa plata sau ceai, nu au contraindicatii, sunt complet lipsite de toxicitate, nu produc reactii adverse sau agravari. In stari trecatoare, efectul poate fi resimtit imediat, dar pentru probleme adanc inradacinate, este necesar un tratament mai indelungat.
Abia cand mi-am prezentat prima lucrare despre terapia comportamentala rational-emotiva (REBT) si despre terapia cognitiv comportamentala la conventia din 1956 a Asociatiei Americane de Psihologie, am realizat cat de complexe sunt cognitiile, emotiile si comportamentele si cum ele se cuprind si interactioneaza unele cu celelalte.
REBT a avut intotdeauna o viziune complexa, holistica, bazata pe interactiuni in ceea ce priveste ABC-ul personalitatii si al dereglarilor. Mai simplu spus, teoria ABC a REBT urmareste conceptiile catorva filosofi antici - in special Epictet si Marc Aureliu - si pe cele ale teoriei lui Robert Woodworth cu privire la stimul -organism - raspuns.
Acesta sustine ca evenimentul declansator (A) din vietile oamenilor contribuie la dereglarile lor emotionale si comportamentale sau la consecinte (C), in special datorita faptului ca parerile oamenilor (B) despre aceste evenimente declansatoare (A) actioneaza in mod coercitiv sau se amesteca cu consecintele (C).
Teluri si valori umane de baza
Oamenii au de obicei un set de teluri, valori si dorinte. Din punct de vedere biologic si prin invatare in cadrul societatii, oamenii sunt animale care au un scop, iar acesta este de obicei, sa supravetuiasca, sa nu simta foarte tare durerea si sa fie cat de cat satisfacut sau multumit. Aceste scopuri primare au si subcategorii cum ar fi cautarea fericirii (1) cand sunt singuri; (2) cand sunt in mijlocul altor grupuri de oameni; (3) in intimitate, cu cativa oameni alesi; (4) educationele si informationale; (5) vocationale si economice si (6)recreationale.
Cand ca raspuns la un eveniment declansator, oamenii se gandesc ,,Asta e bine! Imi place evenimentul asta declansator\' ei tind sa experimenteze consecinta emotionala a placerii si a fericirii si consecinta comportamentala a abordarii (sau incercarea repetarii) acestui eveniment declansator.
Cand aceiasi oameni traiesc experienta unor evenimente declansatoare care in opinia lor le blocheaza sau le saboteaza telurile, atunci ei reactioneaza de obicei intr-o manier neplacuta, evitanta. Astfel, la momentul B ei prefera sa gandeasca: ,,Este rau! Nu-mi place evenimentul asta declansator\' si traiesc experienta consecintelor emotionale de frustrare sau nefericire si consecinta comportamentala de evitare sau incercare de a evita sau elimina evenimentul declansator.
ABC-ul dereglarii emotionale
Modelul REBT al ABC-ului devine si mai complex si mai controversat atunci cand este aplicat dereglarilor nevrotice. El pleaca de la ipoteza ca atunci cand telurile oamenilor sunt blocate de evenimente declantatoare, ei aleg constient sau nu daca raspund cu consecinte negative dereglate sau nedereglate.
Daca sistemul lor de convingeri este rational sau de autoajutorare, el va cuprinde de asemenea filosofii care sa-i ajute la atingerea scopurilor. Aceste opinii rationale vor duce la crearea de consecinte emotionale sanatoase, cum ar fi sentimentul normal de dezamagire, suferinta, regret, frustrare. Credintele rationale vor incuraja de asemenea un comportament sanatos, ca de exemplu incercare de schimbare, imbunatatire sau evitare a evenimentelor declansatoare care saboteaza scopurile individului.
Acest model ABC al dereglarii emotionale/comportamentale este unul direct si dupa cum s-a putut observa mai sus, este utilizat de majoritatea consilierilor si a teoreticienilor care se ocipa de REBT si de terapia cognitiv-comportamentala. El sustine ideea ca opiniile irationale si atitudinile disfunctionale care constituie filosofiile de autodereglare ale oamenilor au doua mari trasaturi:
1) Acestea au la baza cerinte implicite sau explicite, rigide sau vehemente, exprimate de obicei prin verbele a trebui, a fi necesar, a fi obligatoriu etc. Ca de exemplu ,,Trebuie neaparat sa-mi ating scopurile!\'
Ele mai au si derivate ale acestor cerinte: ,,daca scopurile mele nu sunt atinse asa cum ar trebui\' (a) ,,este ingrozitor\' (i.e. 100% rau); (b) ,,Nu pot suporta\' (i.e. nu voi putea supravietui sa fiu fericit deloc!); (c) ,,Nu am nici o valoare\' (sunt o persoana complet rea si care nu merita nimic; si (d) ,,Nu voi reusi niciodata sa obtin ceea ce vreau, nici acum nici in viitor!\'
Acest model ABC al dereglarilor umane este urmat in REBT de D - punerea in discutie a opiniilor irationale ale oamenilor (IB) - atunci cand acestia se simt si actioneaza intr-o maniera de autoinfrangere, pana cand ajung la E, un nou set de credinte, mai rationale. De exemplu, ,,As prefera sa reusesc si sa fiu iubit(a), dar nu trebuie sa fiu neaparat asa!\', ,,Mi-ar placea foarte mult ca ceilalti sa ma trateze corect si cu consideratie, dar nu vad de ce ar trebui sa o faca\'. ,,Imi doresc mult ca viata mea sa fie mai confortabila si mai placuta, dar nu e necesar ca ea sa fie asa.\'
Punerea in discutie a opiniilor irationale se face mai intai cognitiv, folosind chestionarea si provocarea stiintifica pentru a zdruncina din temelii conceptiile de tipul trebuie si e necesar. De exemplu, ,,De ce trebuie sa ma descurc bine, chiar daca e preferabil sa se intample asa?\' ,,Care e dovada faptului ca trebuie sa ma tratezi cu consideratie, chiar daca eu as dori sa fie asa?\' punerea in discutie se face si emotional.
De exemplu prin folosirea imagisticii rational-emotive, oamenii isi imagineaza cele mai rasunatoare esecuri in atingerea scopurilor si se lasa prada unei depresii profunde. Apoi trebuie sa munceasca pentru asi schimba sentimentele nepotrivite de deprimare in sentimente sanatoase de dezamagire sau regret. Spre exemplu, cei care evita socializarea se pot forta sa socializeze si in acelasi timp sa se conginga pe ei insisi ca nu este ceva ingrozitor sa fi respins, ci doar putin neplacut.
Aplicarea mai specifica a ABC-ului pe REBT a avut succes in mii de cazuri raportate si de rezultate ale studiilor terapeutice. Majoritatea acestora au folosit discutia cognitiva REBT, dar nu au reusit sa adauge si metodele emotionale si comportamentale de punere in discutie. Asadar, nu sunt de parere ca atunci cand REBT va fi pusa in aplicare in mod corect, va avea rezultate si mai bune in fata grupurilor de control decat pana acum.
Depresia este un fenomen raspandit, fiind intalnit destul de des la populatia adulta intr-o forma mai accentuata sau nu.
Tulburarea depresiva este caracterizata printr-un \"patern de cognitii si comportamente depresive, care apar la inceputul vietii adulte si se manifesta intr-o varietate de context ... care au la baza un sentiment persistent de descurajare, lipsa de bucurie si nefericire \" (DSM - IV, 1994, p. 732). Cauzele depresiei sunt multiple, printre aceste enumar doar cateva: lipsa stimei de sine pe termen lung, un partener ostil sau critic, evenimente din viata negative, absenta suportului social, decesul unei persoane dragi, consum excesiv de alcool, cauze genetice etc.
In general, se considera ca la un moment in viata toate persoanele au trecut printr-o stare depresiva pentru o perioada mai mica sau mai mare de timp. In cazul episoadelor depresive usoare, persoanele sunt capabile sa isi continue viata, facand fata activitatilor cotidiene.
In continuare voi vorbi despre forma mai severa a depresiei. Episodul depresiv major include modificari de apetit sau greutate, energie scazuta, sentimente de inutilitate sau de culpa, dificultate in gandire, concentrare sau luarea de decizii, idei recurente de moarte sau planuri ori tentative de suicid. Persistenta in timp a mai multor simptome constituie unul dintre criteriile de diagnostic ale tulburarii depresive majore. Persoanele depresive inregistreaza o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. La persoanele care au episoade depresive usoare, functionarea pare a fi normala, dar necesita un efort crescut pentru a duce la bun sfarsit activitatile pe care le desfasoara. Dispozitia pe care o are o persoana depresiva este trista, pesimista, disperata, descurajata, fara chef. Multi indivizi relateaza sau manifesta o stare de iritabilitate crescuta.
La copii sau adolescenti acesta stare se traduce mai curand ca o dispozitie iritabila sau capricioasa decat ca dispozitie trista sau abatuta. Pierderea interesului pentru diverse activitati care pana atunci erau considerate distractive este prezenta intr-o masura destul de mare. Membrii familiei observa retragerea sociala si neglijarea activitatilor placute de catre persoana depresiva. Apetitul alimentar scade si el, indivizii facand efortul de a manca sau din contra, pot avea un apetit crescut dar numai pentru anumite alimente pe care doresc sa le consume in mod compulsiv. Astfel se poate constata fie o pierdere, fie o luare in greutate. Insomnia este si ea frecventa, persoanele fie au dificultati de a adormi, fie se trezesc din somn la miezul noptii, facand eforturi pentru a se culca la loc sau se trezesc mult mai devreme si nu mai reusesc sa adoarma.
Persoanele depresive au un nivel energetic scazut, putand acuza fatigabilitate fara a depune un efort anume. Chiar si cele mai mici sarcini sunt considerate ca necesitand un efort considerabil, eficienta fiind de asemenea scazuta. Persoana poate face aprecieri negative asupra propriei valori, avand sentimentul de inutilitate sau de culpa in legatura cu unele erori minore pe care le-a facut. Capacitatea de a gandi, de a lua decizii sau de a se concentra se deterioreaza, aparand dificultati de memorare.
La copii, scaderea notelor poate reflecta o concentrare redusa. In cazul episoadelor depresive majore, ideatia sau tentativele de suicid sunt intalnite frecvent. Nu se poate prevedea cand un individ cu depresie va incerca sa se sinucida. Aceste ganduri cunosc o frecventa si intensitate variabila, fiind tranzitorii sau recurente. Motivatiile pentru suicid pot iclude dorinta de a evita niste obstacole percepute ca insurmontabile ori dorinta de a nu mai trai o stare emotionala dureroasa. Episodul depresiv poate avea o durata variabila, sintomele putand sa se dezvolte in decurs de cateva zile sau saptamani. Un episod netratat poate dura chiar mai mult de sase luni; in majoritatea cazurilor, exista o remisiune completa a simptomelor. Evolutia in timp a tulburarii depresive este variabila.
Unii oameni au episoade izolate, separate prin multi ani fara nici un fel de simptome depresive, in timp se altii au episoade mai frecvente. Cu cat numarul episoadelor depresive este mai mare, cu atat probabilitatea de a avea inca unul creste. Terapia tulburarilor depresive urmareste sa-l ajute pe pacient sa gasesca solutii la problemele sale, eliberarea de simptome, iar pe termen lung, rezolvarea problemelor de viata, prevenirea sau macar atenuarea unor episoade depresive viitoare. Pentru formele severe de depresie se recomanda si un tratament antidepresiv specific, care are in vedere ameliorarea starii clinice a pacientului, cat si evitarea \"complicatiilor\".
'),(18,32,'Tulburarile de personalitate','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-15 14:20:01',' Termenul de personalitate se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica (Dictionarul de Psihologie).Experienta de fiecare zi sugereaza existenta unei legaturi intre atentie si perceptia durerii, in virtutea careia nivelul durerii traite este adesea mult scazut sau chiar inexistent in conditiile abaterii atentiei individului in momentul injuriei.
Majoritatea oamenilor descopera ca experienta durerii este mai neplacuta atunci cand sunt anxiosi. Din prudenta, ei pot anticipa durerea fiind motivati s-o evite; dar exista si posibilitatea ca imaginand durerea, aceasta sa fie inlaturata. Pentru unii, disocierea durerii este eficienta. De exemplu, hipnoza a fost folosita multa vreme ca o modalitate de usurare a durerii in timpul unor activitati precum \"body piercing\", desi felul in care aceasta actiona nu era pe deplin inteles.
Chapman a studiat, de altfel, suprimarea inflamatiei prin hipnoza.Baza literaturii in care se integreaza felul in care hipnoza poate reduce sensibilitatea la durere se afla in studiul lui Hajek despre durerea cutanata (1990). In studiul respectiv, subiectii cu eczeme si care au experimentat transa hipnotica au raportat un control mai mare al durerii decat cei care nu au fost hipnotizati. De fapt, hipnoza a demonstrat vindecarea mai rapida a pacientilor supusi ei decat a celorlalti.
In 1990, Evans a investigat caile posibile prin care eficacitatea hipnozei variaza in functie de diferitele tipuri de durere. El a dovedit faptul ca stilul hipnozei era mai important decat tipul durerii. Pentru durerea acuta el propunea administrarea sugestiilor hipnotice centrate pe reducerea anxietatii si minimalizarea importantei durerii. Pentru durerile cronice, Evans propunea confruntarea directa cu durerea sub hipnoza, negociind efectele fizice si psihice ale durerii asupra pacientului.
Hipnoterapia urmareste \"dobandirea de catre persoana a acelor resurse, cu ajutorul carora sa se poata confrunta in conditii de confort psihic si siguranta de sine, cu situatiile apreciate anterior ca fiind amenintatoare.\" (I. Dafinoiu, 2003, p.211). Avantajul hipnoterapiei este acela ca induce o stare de relaxare profunda intr-un interval scurt de timp, ceea ce face sa poata fi utilizata in starile de criza ale persoanelor anxioase.
Hipnoterapia se aplica in asociere cu tratamentul specific diferitelor afectiuni acute sau cronice, in pregatirea pre si postoperatorie, contribuind la un management mai bun al durerii.
'),(9,30,'Ce este anxietatea ?','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-14 21:13:11','Anxietatea este unul dintre cele mai generale simptome intalnite in cadrul tulburarilor psihice, fiind strans legata de stres si asociata frecvent cu depresia. Tulburarea de anxietate generalizata, ca frecventa, este a doua tulburare psihica, dupa depresie, aproximativ 5% din populatia globului suferind de aceasta tulburare.
Dictionarul de psihiatrie si psihopatologie clinica Larousse (1998) defineste anxietatea ca pe o stare de neliniste in care predomina perceperea unei situatii care, desi in general nedeterminata, s-ar putea dovedi dezagreabila sau chiar periculoasa.
Multe dintre definitiile anxietatii au ca elemente esentiale sentimentul iminentei unui pericol, atitudinea expectativa in fata pericolului, invadarea personalitatii de starea de alerta si trairea sentimentului de neputinta.
Acceptata traditional ca o \"teama fara obiect\" (P. Janet), anxietatea se opune fricii care raspunde unei temeri motivate de un obiect sau o situatie externe, resimtite ca periculoase.
David Barlow (1988) defineste anxietatea ca pe un proces cognitiv - afectiv fragmentat, in care persoana nu poate nici prezice, nici controla evenimentele de viata cu potential negativ sau traumatic ce o afecteaza. Sentimentul impredictibilitatii si al incapacitatii de control este asociat cu o \"trezire\" fiziologica cronica.
Noi traim anxietatea ca pe o neliniste cu privire la abilitatea noastra de a face fata unor amenintari. Anxietatea se caracterizeaza prin hipervigilenta ce induce cresterea nivelului activarii fiziologice, facandu-ne mai constienti de valenta negativa a stimulilor ambientali.
Anxietatea produce suferinte marcante in arii functionale importante: activitate sociala, munca . In mod frecvent exista trei aspecte principale ale tulburarii: ingrijorare si neliniste greu de controlat, tonus muscular crescut (cefalee, agitatie) si hiperactivitate vegetativa (simptome gastro-intestinale si cardiovasculare).
Aceasta tulburare debuteaza in ultima parte a adolescentei, aproximativ pana la 20 de ani; un simptom frecvent este depresia si este posibil ca anxietatea persistenta sa predispuna pacientul la depresie.
Cele mai comune simptome ale anxietatii sunt: nervozitate, tremor, tensiune musculara, transpiratii, ameteala, palpitatii. Ingrijorarile repetate constituie o parte importanta a tabloului clinic al tulburarii de anxietate generalizata, acestea fiind adesea provocate de semnele hiperactivitatii vegetative. Pacientii care sufera de aceasta tulburare au un aspect specific: fata pare incordata, fruntea este brazdata, postura este tensionata, deseori tremura si nu stau linistiti; pielea este palida si transpira frecvent mai ales la nivelul mainilor, picioarelor si axilelor.
Ca simptome digestive ale acestei tulburari se descriu: uscaciunea gurii, dificultatea in deglutitie, disconfortul epigastric, flatulenta (balonare) excesiva cauzata de aerofagie, borborisme si scaune frecvente sau moi. Simptomele respiratorii frecvent intalnite sunt: senzatia de constrictie toracica, inspirul dificil, hiperventilatia. Hiperventilatia consta in miscari respiratorii rapide si superficiale care duc la scaderea concentratiei sanguine de bioxid de carbon, rezultand simptome ca: ameteli, tinnitus, cefalee, senzatie de slabiciune, tendinta la lipotimie, senzatii de amorteala si de furnicaturi; poate aparea si o senzatie de lipsa de aer care poate prelungi starea.
Simptomele cardiovasculare sunt: palpitatii, senzatie de disconfort sau durere precordiala, perceperea de pulsatii in gat.
Simptomele genito-urinare mai des intalnite sunt: mictiuni frecvente, insuficienta erectiei si lipsa libido-ului, discomfort menstrual crescut si, uneori, amenoree.
Acuzele legate de functiile sistemului nervos central sunt: tinnitus (pierdere brusca a auzului sau zgomote permanente in urechi), incetosarea vederii, intepaturi si furnicaturi pe piele si ameteli.
Alte simptome pot fi legate de tonusul muscular, la nivelul scalpului se resimte o cefalee, la nivelul altor muschi pot aparea senzatii dureroase sau de rigiditate, mai ales in spate si in umeri.
In tulburarea de anxietate generalizata, somnul este perturbat intr-un mod caracteristic: pacientul adoarme greu, se trezeste des, are vise neplacute, se trezeste brusc cu un sentiment puternic de frica, dimineata adesea este neodihnit. Trebuie precizat faptul ca trezirea exgerat de matinala si incapacitatea de a adormi la loc sunt mult mai putin frecvente la pacientii cu tulburare de anxietate generalizata decat la cei cu tulburare depresiva, acest lucru sugerand posibilitatea ca simptomele anxioase sa fie secundare unei tulburari depresive.
Tulburarea anxioasa generalizata se complica frecvent cu alte tulburari anxioase, cu abuzul de alcool sau de droguri si cu dependenta de alcool sau droguri.
'),(10,29,'Copilul dumneavoastra este agresiv?','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-14 21:14:51',' Copiii fac fata unor situatii familiale si scolare tensionate prin comportamente agresive. Agresivitatea lor poate fi o modalitate de a atrage atentia sau poate fi o simpla provocare. Uneori copiii folosesc comportamentele agresive pentru a castiga o identitate proprie, alteori se simt pur si simplu neglijati.Tulburarea hipocondriaca (denumita in mod popular ipohondrie) reprezinta frica sau convingerea, patologice, de a suferi de o boala grava, cu toate ca nici o astfel de boala nu este prezenta. Desi investigatiile medicale nu evidentiaza nici un fel de element care ar putea justifica temerile persoanei in legatura cu starea sa de sanatate, aceste preocupari pot crea un disconfort puternic. Persoanele hipocondriace fac nenumarate analize de laborator care nu evidentiaza nici un fel de element ce ar putea justifica temerile in legatura cu starea de sanatate si solicita in permanenta asigurari de la medicul lor curant, in urma carora se calmeaza pentru perioade scurte de timp. Hipocondria face parte din categoria tulburarilor somatoforme, alaturi de tulburarea de somatizare, tulburarea algica, tulburarea de conversie.
Criteriile de diagnostic pentru hipocondrie
A. Preocuparea subiectului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata de catre acesta a simptomelor corporale.
B. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a asigurarii de contrariu.
C. Convingerea de la criteriul A nu este de intensitate deliranta si nu este limitata la o preocupare circumscrisa la aspect.
D. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.
E. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
F. Preocuparea nu este explicata mai bine de anxietatea generalizata, tulburarea obsesivo-compulsiva, panica, un episod depresiv major, anxietatea de separare sau alta tulburare somatoforma.
Esenta tulburarii hipocondriace consta in interpretarea eronata a unor senzatii si simptome corporale normale sau minore, care sunt considerate semnele unei patologii severe. Tulburarea se instaleaza atunci cand un incident critic (cum ar fi moartea unei persoane apropiate) activeaza convingerile disfunctionale legate de starea de sanatate. Aceste convingeri conduc la interpretarea unor senzatii fiziologice ca fiind semnele unei boli organice grave.
Hipocondriacii se pot alarma atunci cand citesc despre boala de care cred ca sufera sau cand aud ceva despre boala, aceasta preocupare devenind elementul central al imaginii lor de sine. Relatiile lor sociale devin tensionate pentru ca se preocupa doar de conditia lor si pretind un tratament si o atentie speciala. De asemenea, este afectata si viata de familie si, de multe ori, si performanta profesionala. Uneori, aceasta afectiune aduce si beneficii secundare, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei si prietenilor sau eliberarea de responsabilitati. Prevalenta hipocondriei in populatia generala este de 1%-5% si cea mai frecventa etate la debut este situata la inceputul perioadei adulte, evolutia sa fiind de regula cronica.
'),(20,41,'Starea de suparare','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-15 15:00:23','Supararea nociva este o emotie distructiva, care poate distorsiona judecata noastra si deregla relatiile la locul de munca, in familie si in dragoste (Windy Dryden-Cum poate fi depasita starea de suparare.
Terapia rational-emotiva si comportamentala se bazeaza pe ideea fundamentala ca emotiile noastre nu sunt determinate direct de evenimentele exterioare, ci de convingerile noastre in legatura cu aceste evenimente. Astfel, unele intamplari au doar rolul de a declansa convingerile noastre, care sunt generatoare de suparare nociva.
Persoanele care resimt frecvent o stare de suparare nociva, au urmatoarele convingeri inadecvate:- pretentii rigide (ex.: \"seful meu nu trebuia sa ma trateze asa\").- catastrofizarea (ex.: \"este o catastrofa ce mi s-a intamplat).- toleranta redusa la frustrare (ex.: \"nu pot suporta\").- invinovatirea altora .- autoinvinovatirea.
Toate aceste convingeri rigide sunt neconcordante cu realitatea si nedemocratice, sunt ilogice si conduc la rezultate nefavorabile.
Cercetarile psihologilor americani au demonstrat ca cel mai frecvent, noi ne provocam stari de suparare nociva in legatura cu activitatile persoanelor apropiate noua , pe care le vedem mai des si fata de care avem asteptari mai mari. Supararea nociva prezinta o serie de consecinte nedorite, atat imediate, cat si pe termen lung , si anume: consecinte comportamentale - atacul fizic asupra celulilalt, - atacul verbal (tendinta de a tipa, reprosuri.), - atacul pasiv-agresiv asupra celuilalt ( sub marca anonimatului), - recrutarea de aliati impotriva celuilalt, -transferul atacului catre o alta persoana, un alt obiect sau animal, - retragerea agresiva (trantim usile, verbalizam grosolan), - urmarirea dreptatii intr-un mod compulsiv si plin de ura.
Consecinte in planul gandirii - supraestimarea gradului de intentionalitate si malitiozitate a actiunii persoanei care constituie tinta supararii nocive, - a te considera pe tine absolut corect, iar pe cealalta persoana absolut incorecta, - incapacitatea de a sesiza punctul de vedere al celuilalt. Consecinte fiziologice: cresterea ritmului cardiac, a tensiunii musculare, senzatie de tremur sau clatinare, maini umede sau reci, respiratie rapida, inrosirea pielii, neliniste sau agitatie, irascibilitate sau reactii de frica exagerate, dureri gastrice sau greata. Pierderea autocontrolului si ostilitatea genereaza o vulnerabilitate crescuta a persoanelor fata de boala cardiaca coronariana, iar reprimarea supararii nocive determina un risc crescut pentru boala neoplazica.
Pentru a scapa de starea de suparare nociva si a o putea transforma in suparare benefica, este nevoie sa identificam, sa contestam si sa inlocuim convingerile noastre inadecvate cu un set de convingeri adecvate, dupa cum urmeaza: - preferintele flexibile: in loc sa ne gandim ca seful nu trebuia sa ne vorbeasca asa, putem considera ca ar fi de preferat sa nu ne vorbeasca asa, - anti-catastrofizarea: este neplacut ca s-a intamplat asa, dar nu este o catastrofa, - toleranta crescuta la frustrare: este dificil sa accept acest lucru, dar pot tolera, - acceptarea altora: el este o fiinta umana care a actionat gresit, dar nu este in totalitate o persoana rea, - autoacceptarea: eu am facut ceva rau, dar nu sunt o persoana rea.
Aceste convingeri adecvate sunt concordante cu realitatea si democratice, sunt logice si conduc la rezultate favorabile; ele ne ajuta sa ne exprimam supararea in mod benefic, fara a pricinui vatamare sufleteasca noua insine si celor apropiati. Supararea benefica este avantajoasa comparativ cu supararea nociva, datorita consecintelor sale, si anume:
1. Consecinte comportamentale - comunicarea sentimentelor fara a invinui - solicitarea modificarii comportamentului celuilalt - a ne cauta dreptate intr-un mod respectuos, non compulsiv.
2. Consecinte in planul gandirii - estimarea corecta a gradului de intentionalitate si malitiozitate a actiunii persoanei care constituie tinta supararii benefice - a nu te considera pe tine absolut corect, iar pe celalalt absolut incorect - capacitatea de a sesiza punctul de vedere al celuilalt - a nu planui razbunarea.
3. Consecinte fiziologice in cazul supararii benefice pot fi resimtite, dar intensitatea lor va fi mult mai scazuta.
Tulburarile de personalitate ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate - persoanele care prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. In ultimul deceniu al secolului trecut, J.A.Koch a numit aceste tulburari drept psihopatii, termen care a fost larg adoptat pe plan international si mentinut timp de un secol, cand a fost inlocuit cu cel de tulburari de personalitate.
Tulburarea de personalitate este un patern persistent de experienta interioara si comportament care deviaza in mod clar de la asteptarile pe care le avem din partea insului; acest patern este pervaziv si inflexibil, cu debut in adolescenta sau timpuriu in viata adulta, stabil in timp si care determina disfunctionalitate. Studiile sugereaza ca aproximativ 10-13 % din populatia generala prezinta tulburari de personalitate (DSM-IV).
Tulburarile de personalitate general validate (DSM-IV) sunt urmatoarele:
- tulburarea paranoida
- tulburarea schizoida a personalitatii
- tulburarea disociala a personalitatii
- tulburarea borderline a personalitatii
- tulburarea histrionica a personalitatii
- tulburarea anxioasa (evitanta) a personalitatii
- tulburarea dependenta a personalitatii
- tulburarea anancasta (obsesiv-compulsiva) a personalitatii
Exista si tulburari de personalitate partial-validate ( tulburarea schizotipala, tulburarea narcisica si tulburarea emotional-instabila a personalitatii ); tulburari de personalitate in curs de validare, (tulburarea depresiva si tulburarea pasiv-agresiva a personalitatii) si tulburari de personalitate controversate (schimbarea persistenta a personalitatii dupa o traire catastrofica si schimbarea persistenta a personalitatii dupa o boala psihica ).
Ceea ce la varsta adulta numim tulburare de personalitate, la varsta copilariei este denumita tulburare de comportament, deci este improbabil ca diagnosticul de tulburare de personalitate sa fie potrivit inainte de 16-17 ani. Tulburarile de personalitate apar la adultul tanar, dar nu toate tulburarile de comportament ale copilariei devin tulburari de personalitate.
Tulburarea borderline prezinta trasaturi si manifestari clinice nespecifice, provenite din principalele arii nosografice ale nevrozelor, psihozelor si tulburarilor de personalitate. Aceasta tulburare a fost numita de-a lungul timpului sindromul de granita (intre psihoza si normalitatea psihica), stare de granita, caracter psihotic, psihoza de granita, schizofrenie pseudonevrotica (George Ionescu - \"Tulburarile personalitatii\").
Tulburarea borderline este ilustrata in plan clinic printr-un \"patern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata\" (DSM-IV).
Trasaturile caracteristice ale tulburarii de personalitate borderline sunt urmatoarele:
- Intensificarea si versatilitatea relatiilor interpersonale: acestea sunt intense si trec rapid de la o extrema la alta;
- Binomul dispozitional in raportul interpersonal: fata de aceeasi persoana, se poate manifesta o stare de admiratie nelimitata sau furie si rejectie;
- Reactii impulsiv-agresive la incitatii minime, cu dezlantuiri agresive, incontrolabile;
- Intoleranta solitudinii, care duce la disconfort si anxietate;
- Sentimentul de vid interior (imensa plictiseala, zadarnicie);
- Sentimentul inconsistentei si dispersiei identitatii.
Trasaturile facultative sau asociate ale tulburarii borderline sunt urmatoarele: comportament imprevizibil, acreditare afectiva exclusiva, acte autodistructive repetitive. Tulburarea de personalitate borderline poate prezenta numeroase complicatii, dintre care: episoade psihotice, simptome psihotice propriu-zise, episoade depresive majore, tentative de suicid, alcoolomania. Credintele fundamentale ale acestor pacienti sunt : \"nu detin control asupra mea \"si \"nimeni nu ma intelege \", iar atitudinile de baza : \"daca nu fac ceea ce doresc altii de la mine, ma vor abandona \", \"nimeni nu doreste sa fie cu mine, daca ma cunoaste cu adevarat \"si \"daca nu reusesc sa-mi controlez emotiile, este catastrofal\".
Abordarea psihoterapeutica este esentiala in cazul tulburarii de personalitate borderline, dar trebuie remarcat faptul ca acesti pacienti sunt mai greu de tratat, datorita rigiditatii si negativismului lor. Ei prezinta probleme care se repercuteaza asupra tuturor sectoarelor vietii: profesie, dispozitie afectiva si relatii interprofesionale, iar gandurile lor automate sunt : \"voi fi intotdeauna singur\", \"suferinta mea este intolerabila\", \"am gresit ca am avut incredere in aceasta persoana, care acum ma dispretuieste\". Se recomanda psihoterapie individuala intensiva, avand in vedere ca cei cu tulburari borderline sunt rezistenti la terapia de grup. Deasemenea, avand in vedere ca aceste persoane provin din familii instabile, tensionate, abuzive, este recomandabila si terapia de familie. In urma studiilor efectuate, Pretzer si Fleming au elaborat in 1989 un ghid practic de terapie cognitiv-comportamentala pentru pacientii cu tulburari de personalitate.
'),(37,22,'Aventura in cuplu - intre dorinta si anxietate','Psihoterapeut Dragomir Viorica','2008-05-16 13:54:04','Emotiile cauzate de aventuri pot fi asemenea unui carusel - in anumite momente sunt sublime si inaltatoare, dar imediat dupa aceea, pline de vinovatie si confuzie. Nu este de mirare ca multi oameni se simt dezorientati pe parcursul unei aventuri! Ei au de-a face cu o multime de emotii diverse, care adesea par ca nu au nici un sens.
Intr-o aventura dorinta dumneavoastra puternica poate avea conotatii sexuale, dar ar putea fi la fel de bine sentimentul ca v-ati descoperit \"sufletul pereche\" sau un prieten apropiat.
Majoritatea oamenilor se simt nesiguri atunci cand incep o aventura. In primele etape, combinatia dintre dorinta sexuala si emotia naucitoare va impiedica sa va ganditi clar la actiunile pe care le intreprindeti. Pe masura ce relatia avanseaza, va descoperiti spunand lucruri de genul : \"Daca sotul meu mi-ar fi acordat mai multa atentie, nu as fi avut nevoie sa recurg la asta\" sau \"E numai pentru scurt timp\" sau chiar vechiul cliseu \"Nu inseamna nimic pentru mine\". In fapt, constiinta este supusa la presiuni si incercati sa gasiti o modalitate de a continua aventura fara a fi necesar sa luati o decizie inevitabila cu privire la ceea ce sa va intampla mai departe.
Aparent simtiti ca aventura nu afecteaza nici o latura a vietii dumneavoastra. Nu este ceva neobisnuit pentru cei ce au o aventura sa minta in privinta ei si sa creada minciunile pe care le spun pentru a-si pune la adapost aventura, pentru ca le considera justificabile in circumstantele respective. Se ajunge in cele din urma la urzirea unei impletituri foarte complicate de minciuni menite sa tina complet separata aventura de celelalte aspecte ale vietii proprii.
Lupta mentinerii secretului aventurii apasa ca o povara din ce in ce mai grea pe masura ce trece timpul. Chiar daca aventura actuala se termina rapid, anxietatea legata de teama de a fi dat de gol poate plana asupra dumneavoastra luni si ani de zile. Anxietatea se poate manifesta fizic - crampe stomacale, dureri de cap si tensiuni, daca cel implicat este stresat sau ingrijorat.
Principalul motiv pentru care partenerul ii marturiseste celuilalt aventura este tocmai acumularea de anxietate. Acesta, pur si simplu, nu mai poate suporta apasarea sentimentelor care il coplesesc si care il dau de gol in fata partenerului care nu banuieste nimic.
Marea majoritate a aventurilor sunt un paravan subtire pentru problemele relatiei de cuplu, spre care ar trebui sa se indrepte atentia mai mult decat spre continuarea aventurii. Este posibil ca relatia de cuplu sa se termine ca o consecinta a aventurii, dar aceasta este uneori o situatie mai buna decat cea in care cei trei oameni se aflau pana in acel moment, traind o viata plina de nesiguranta, construita pe minciuna.
'),(38,21,'Tulburarea de personalitate evitanta','Psihoterapeut Dragomir Viorica','2008-05-16 13:57:31','In situatiile care presupun confruntarea cu ceilalati, pot fi distinse trei tipuri de anxietate:
- anxietatea sociala \"normala\" pe care o incercam cu totii in anumite situatii: cand esti prezentat unei persoane importante, cand ai de trecut un examen oral, cand te prezinti la un interviu pentru angajare sau cand faci cunostinta cu persoana de care te simti atras;
- fobiile sociale, care genereaza o anxietate mai mare, dar si evitarea sistematica a anumitor situatii;
- anxietatea personalitatilor evitante, mai insidioasa, cu acea teama aproape continua de a fi judecat si respins.
Indivizii cu tulburare de personalitate evitanta evita munca sau activitatile scolare care implica un contact interpersonal semnificativ din cauza fricii de critica, dezaprobare sau rejectie. In plan social, evita sa-si faca noi amici, in afara de cazul cand sunt siguri ca vor fi simpatizati si acceptati fara critica. Ei pot actiona cu retinere, au dificultati in a vorbi despre ei insisi si isi retin sentimentele intime, de frica de a nu fi expusi, ridiculizati sau facuti de ras. (DSM IV).
Personalitatile evitante percep esecul ca pe o catastrofa, un eveniment rusinos care ii devalorizeaza ca persoane, in acelasi timp in ochii lor, ca si in ochii celorlalti. In locul unui episod neplacut dar trecator, ei isi reprezinta esecul ca pe o tragedie din care nu-si vor reveni, sau, in orice caz, care va lasa o urma de nesters. Ei se tem in egala masura de socul emotional consecutiv esecului, de angoasa coplesitoare, de disperare, de o pierdere a increderii si a curajului. In sfarsit, esecul este sinonim cu respingerea si singuratatea, deoarece ei cred ca trebuie sa reusesti ceea ce intreprinzi pentru a fi acceptat in societate.
Ce este recomandabil sa facem atunci cand ne relationam cu un asemenea tip de personalitate:
- Personalitatea evitanta se simte inferioara si se teme de a nu fi respinsa sau ridiculizata. Ca in toate celelalte tulburari legate de anxietate, cel mai potrivit mijloc de a o reduce este acela de a-i confrunta pe oameni, treptat, cu situatiile de care se tem si de a-i face sa constate singuri ca lucrurile nu stau chiar atat de rau, ca teama lor este nejustificata. La lucru, incredintati-le la inceput functii in care sa nu fie expusi criticii celorlalti si in care stiu bine ce au de facut. Incet-incet vor mai capata incredere in sine pentru a trece la o etapa superioara.
- Personalitatile evitante cred ca parerea lor nu valoreaza prea mult si ca, daca va contrazic, risca sa fie respinse. Trebuie sa li se deschida ochii, sa le spuneti ca doriti sa le cunoasteti parerea si nu sa auziti de la ele ecoul parerii voastre.
- Personalitatile evitante au mai multa nevoie de sprijin decat celalalte pentru a progresa. Astfel, cand va confruntati cu personalitatile evitante, aratati-le ca, in ciuda faptului ca rezultatele lor nu sunt tocmai stralucite, le apreciati bunavointa.
'),(39,20,'Dependenta si abuzul de alcool','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-16 14:04:15','Alcoolul este substanta de abuz cea mai larg disponibila si cea mai acceptabila cultural. Consumul moderat de alcool reprezinta o practica obisnuita intr-un anumit moment al vietii, aproximativ 90% dintre europeni consuma alcool, dar problemele legate de alcool apar la aproximativ 30% dintre bautori.
Definitia alcoolismului se refera la dovezile afectarii repetate datorate alcoolului, in domenii multiple ale functionarii, in pofida carora persoana respectiva revine la consumul de bauturi alcoolice (Kaplan & Sadock - Psihiatrie clinica).
Tulburarile asociate cu alcoolismul se impart in 3 grupe:
- tulburari legate de efectele directe ale alcoolui asociate cu: intoxicatia, sevrajul, delirium de sevraj si halucinatia alcoolica;
- tulburari legate de comportament care se asociaza cu alcoolul: abuzul si dependenta de alcool;
- tulburari cu efecte persistente: tulburarea amnestica persistenta, dementa, encefalopatia Wernicke si sindromul Korsakoff.
Dependenta de alcool este un patern de uz excesiv al alcoolului, definit in DSM-IV-TR prin prezenta a trei sau mai multe arii majore de afectare legate de alcool, aparand intr-o aceeasi perioada de 12 luni. Aceste arii includ toleranta sau sevrajul, reluarea uzului in pofida consecintelor somatice sau psihologice adverse si incercarile repetate lipsite de succes de a controla aportul de alcool.
Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru dependenta de alcool sau alte substante sunt urmatoarele :
Patern maladaptativ de uz al substantei, conducand la degradare sau suferinta semnificative clinic, asa cum se manifesta prin trei sau mai multe din urmatoarele, aparute in orice moment al unei aceleiasi perioade de 12 luni:
1. toleranta, manifestata prin oricare din urmatoarele:
- nevoia de cantitati marcat crescute ale substantei pentru a realiza intoxicarea sau efectul dorit;
- efect marcat mai redus la continuarea uzului aceleiasi cantitati de substanta.
2. sevraj, manifestat prin oricare din urmatoarele:
- sindromul de sevraj caracteristic al substantei ;
- pentru reducerea sau evitarea simptomelor de sevraj este luata aceeasi substanta, sau alta legata indeaproape de ea.
3. substanta este luata adesea in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat s-a intentionat.
4. exista dorinta persistenta sau eforturi lipsite de succes de a reduce sau controla uzul substantei.
5. se cheltuieste mult timp cu activitati necesare pentru obtinerea substantei, pentru uzul substantei sau pentru recuperarea dupa efectele acesteia.
6. activitati sociale, ocupationale sau recreationale importante au fost abandonate sau reduse din cauza uzului substantei.
7. uzul substantei este continuat in ciuda cunoasterii faptului de a avea o problema fizica sau psihologica persistenta sau recurenta care probabil ca a fost cauzata sau exacerbata de substanta in cauza.
Abuzul de alcool se diagnosticheaza atunci cand alcoolul este utilizat in situatii primejdioase din punct de vedere fizic. Abuzul de alcool difera de dependenta de alcool prin aceea ca nu include toleranta si sevraj sau patern de uz compulsiv; in schimb, pentru abuz sunt definitorii consecintele negative ale utilizarii repetate. Abuzul de alcool poate sa evolueze catre dependenta de alcool, iar paternurile maladaptative de consum de alcool pot sa includa uzul masiv continuu, intoxicarea de weekend sau \"seriile\" de consum intercalate cu perioade de abstinenta.
Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru abuzul de alcool sau substanta sunt urmatoarele :
Patern maladaptativ de uz de substanta care duce la degradare sau suferinta semnificative clinic, manifestate prin unul sau mai multe din urmatoarele, aparand intr-o perioada de 12 luni:
1. uz recurent al substantei, rezultand in neindeplinirea unor obligatii de rol majore la munca, scoala sau acasa;
2. uz recurent al substantei in situatii in care aceasta este primejdioasa fizic (conducerea automobilului);
3. probleme legale recurente legate de substanta;
4. continuarea uzului substantei in pofida unor probleme sociale sau interpersonale recurente, cauzate sau exacerbate de efectele substantei.
Pentru tratarea abuzului si a dependentei de alcool, pacientul trebuie in primul rand sa accepte ca are o problema, sa caute tratamentul si sa coopereze cu psihiatrul si psihoterapeutul sau .
Tratamentul initial necesita dezintoxicarea, urmata apoi de psihoterapie, in scopul reducerii riscului recaderilor. Psihoterapeutul va urmari in mod special cresterea motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei si va utiliza strategii referitoare la comportamentul acestuia in raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool.
De multe ori este necesara si terapia familiala, focalizata asupra descrierii efectelor pe care le are consumul de alcool al pacientului asupra restului membrilor familiei.
'),(36,19,'Personalitatea narcisica','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-15 20:47:32','Personalitatea unui om se refera la maniera sa obisnuita de a percepe mediul inconjurator si propria persoana, cat si maniera de a se comporta si reactiona.
O personalitate este dificila atunci cand unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situatiilor, cauzand, astfel, suferinta propriei persoane sau celorlalti.
Trebuie subliniat faptul ca cei cu personalitate dificila nu au nici o vina de a se fi nascut cu o asemenea fire, nu si-au ales singuri tipul de personalitate, astfel ca a-i accepta contituie primul pas necesar pentru a-i determina sa-si schimbe unele comportamente.
Personalitatea narcisica are urmatoarele trasaturi:
Despre sine:
- Are sentimentul ca este exceptionala, deasupra oamenilor de rand si ca i se cuvine mai mult decat celorlal;
- Este stapanita de ambitia de a avea succese rasunatoare, atat in plan profesional ,cat si in viata personala ;
- Adesea este extrem de preocupata de infatisarea sa si de vestimentatie.
In relatiile cu ceilalti:
- Se asteapta la atentie, privilegii, fara a se simti, insa, obligata la reciprocitate;
- Cand nu i se acorda privilegiile pe care le asteapta, devine furibunda;
- Ii exploateaza si ii manipuleaza pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile;
- Manifesta destul de putina empatie, iar emotiile celuilalt nu o prea misca.
In viata de zi cu zi, o doza minima de narcisism poate fi deseori utila, iar asociata cu alte calitati, este chiar un avantaj, dar narcisicii vor intotdeauna mai mult decat pot obtine si devin, din acest motiv, insuportabili.
In cazul narcisicilor, riscul unei depresii este peste medie, caci ei nu accepta sa nu-si atinga toate ambitiile, avand in vedere ca se considera niste fiinte exceptionale. De aceea, in urma unui esec profesional sau sentimental, de multe ori ei ajung sa consulte un psihoterapeut.
F. Lelord si C. Andre (\"Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile\") ne invata cum este recomandabil sa abordam personalitatile narcisice :
- Ori de cate ori sunt sincere, aratati-le ca le aprobati si astfel vor deveni mai putin iritabile ;
- Explicati-le reactiile celorlalti, incepand prin a le aproba punctul propriu de vedere, atunci cand se plang ca oamenii sunt rai si ingrati ;
- Respectati cu scrupuluozitate convenientele, altfel, orice detaliu uitat este perceput drept lipsa de consideratie ;
- Nu le aduceti critici decat atunci cand este absolut necesar, si atunci fiti extrem de precisi: faceti-le complimente atunci cand merita;
- Pastrati discretia in privinta propriilor voastre reusite si privilegii, avand in vedere ca la narcisici, invidia este inzecita .
Ce nu este recomandabil in relatiile cu aceste personalitati?
- Sa va opuneti sistematic, chiar daca aceste persoane sunt iritante, pentru ca in acest fel va vor considera dusmanul lor;
- Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare: ei se vor juca deliberat cu emotiile voastre, pentru a va ralia la propriul lor punct de vedere;
- Sa le faceti vreodata o favoare pe care nu doriti s-o reiterati; stabiliti clar care sunt cererile pe care vreti sa i le acceptati si care sunt cele pe care le veti refuza sistematic ;
- Sa va asteptati la recunostinta, deoarece in cazul unei personalitati narcisice, principiul reciprocitatii nu functioneaza .
Cei ce au o personalitate dificila isi vor schimba atitudinea, daca le vorbim sincer, fara urma de agresivitate, despre problemele pe care le genereaza si daca ne referim concret la un anumit comportament al lor si nu la ei , ca persoane.
'),(40,18,'Oare am avut un atac de panica?','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-16 14:08:06','Sintagma \"atac de panica\" inseamna aparitia brusca a sentimentului de frica, acompaniat de semne si simptome fizice si psihologice si de teama de o urmare grava, cum ar fi un atac de cord. Frecventa atacurilor de panica variaza de la cateva pe luna, la cateva pe zi.
In DSM-IV-TR se considera ca, pentru diagnosticarea acestei tulburari trebuie sa existe o perioada distincta de frica sau discomfort intens, in care patru sau mai multe din simptomele urmatoare apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute:
(1) palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
(2) transpiratii;
(3) tremuraturi sau tremur al intregului corp;
(4) senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
(5) senzatia de a se innabusi;
(6) durere sau discomfort toracic;
(7) greata sau discomfort abdominal;
(8) senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
(9) derealizare sau depersonalizare;
(10) teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni;
(11) teama ca va muri;
(12) parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
(13) valuri de frig sau caldura.
Aproximativ 7-28% din populatie a avut astfel de simptome (OMS, 2000), dar cand ele interfereaza cu activitatea cotidiana , atacul de panica deavine o problema clinica si este necesara interventia psihologica .
Deseori, atacul de panica se dezvolta pe un fond de anxietate generalizata.
Primul atac de panica este resimtit de obicei cel mai intens, este foarte spectaculos si determina structurarea unor expectante negative de tipul \"sigur voi face din nou un atac de panica.\" Senzatia este perceputa ca fiind ingrozitoare, insotita de sentimentul ca se\" va intampla ceva rau\", ca \"voi muri.\"
Adesea persoanele interpreteaza gresit simptomele primului atac de panica, fiind perceput ca dovada unei boli grave care le ameninta viata. Schimbarile de mediu, un telefon ,un zgomot foarte puternic sau aerul foarte rece pot intrerupe simptomatologia atacului de panica .
Dupa atacul de panica, persoana cauta un mediu familiar si se retrage, lumea fiind perceputa ca un mediu ostil. Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice; apare sentimentul de lipsa de control ,insotit de convingerea ca \"o sa am un infarct\" sau \"o sa imi pierd mintile!\"ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama.
Printre cauzele atacului de panica se numara ereditatea, factorii biologici, evenimentele stresante de viata, un mod de a gandi catastrofic sau care exagereaza reactiile normale ale corpului, dar si consumul excesiv de alcool, tutun sau bauturi cofeinizate.
Pentru cele mai multe situatii de atac de panica nu este nevoie sa fie prescrise medicamente care sa reduca simptomele. Studiile efectuate confirma utilitatea psihoterapiei, mai ales a celei cognitiv-comportamentale, dublata de antrenamentul de relaxare.
'),(41,17,'Cum sa devii asertiv?','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-16 14:10:54','Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, care nu urmareste sa nege , sa atace sau sa manipuleze pe altii el presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.
Persoanele anxioase se comporta non-asertiv pentru ca si-au format o imagine de sine de personae amabile, gata sa faca pe plac oricui. Ele nu-si exprima in mod deschis solicitarile, pentru a nu deteriora relatia cu partenerul ,de care se simt dependenti.
Nu e greu de inteles de ce persoanele afectate de timiditate sau de anxietate sociala considera ca este dificil sa se afirme, sa isi sustina punctele de vedere, in special atunci cand se confrunta cu credintele si parerile diferite ale altora.
Trei tipuri de temeri sunt legate in mod evident de timiditate, anxietate sociala sau de lipsa asertivitatii:
1. frica de a fi judecat /criticat sau evaluat in termini peiorativi
2. frica de a fi respins sau exclus
3. frica de a fi transparent sau \"surprins dorind\"
Daca iti este teama sa iti arati \"slabiciunile\", probabil ca nu iti este deloc usor sa fii asertiv. Asertivitatea se bazeaza in principal pe ideea ca nevoile, dorintele si sentimentele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante. Aceasta inseamna ca esti indreptatit sa-ti exprimi propriile sentimente si opinii, asa cum si ceilalti sunt indreptatiti la ale lor. Abilitatea-cheie aici este sa stii sa le exprimi, sa te asiguri ca sunt luate in serios si sa decizi singur cata greutate dai parerilor si ideilor celorlalti. E adevarat ca unii oameni vor sa gandesti diferit, si poate ca si tu vrei acelasi lucru de la ei, insa de la dorinta pana la presiune e cale lunga .
Capcana este sa nu devii prea agresiv in incercarea ta de a trece de la pasiv la asertiv.
Pasivitatea implica o lipsa de control, un comportament \"pres\". Daca nu vorbesti, s-ar putea sa faci un lucru pe care nimeni n-a vrut sa-l faca, dar pe care toti dinaintea ta au putut sa-l refuze. Asa ca \"daca te comporti ca un pres, nu fi surprins cand altii calca peste tine\".
Agresivitatea are diferite avantaje pentru persoanele cu anxietate sociala:ii tine pe ceilalti departe si scurteaza foarte mult interactiunile, ascunzand de fapt teama de a fi ranit. Nici pasivitatea ,nici agresivitatea nu sunt o solutie, datorita sentimentelor neplacute pe care le produc si datorita incorectitudinii acestor comportamente.
Asertivitatea este cheia iesirii din impas, ajutandu-i pe oameni sa fie mai flexibili, astfel incat sa se poata adapta fara a risca vreo pozitie extrema. Oamenii asertivi nu se simt nici controlati ,nici dornici sa controleze.
SCHIMBA-TE PE TINE, NU PE ALTII!
Pare natural sa iti doresti sa-i schimbi pe altii, in special atunci cand simti ca ai fost tratat incorect.Atunci cand timiditatea sau anxietatea sociala iti apar in cale si te impiedica sa iti aperi pozitia, ceilalti te vor lua mai putin in serios decat ar trebui, sau vor profita de tine, iar tu te vei simti suparat, frustrat si plin de resentimente. Exista multe motive pentru care persoanele cu anxietate sociala vor sa-i schimbe pe ceilalti. Problema e ca singura persoana pe care o pot schimba sunt ei , si e usor sa scapam din vedere acest truism. Daca vrei ca oamenii sa fie diferiti - mai prietenosi, mai atenti cu tine - cum iti atingi scopul? Gaseste modalitati prin care te poti face mai deschis catre prietenii, de a iti exprima sentimentele intr-o maniera in care ar capta mai mult atentia altora. Interactiunile sociale au fost comparate cu un dans, iar analogia este extrem de folositoare.Pasii unuia trebuie sa se potriveasca cu pasii celuilalt. Daca iti schimbi pasii, si celalalt va trebui sa si-i schimbe pe ai lui. Schimbarile pe care le faci vor precipita schimbarile celuilalt, si asa va veti adapta unul altuia. Daca stii in ce directie vrei sa schimbi un lucru, va fi mai usor sa te gandesti la pasii tai de dans, si asta te va ajuta sa iti cladesti increderea sociala si asertivitatea.
INVATA SA SPUI NU, respectand urmatoarele indrumari:
- acorda-ti un ragaz
- nu te scuza in mod exagerat
- precizeaza continutul refuzului
- utilizeaza limbajul non-verbal de tip asertiv
- evita culpabilitatile inutile.
GASESTE-TI ECHILIBRUL
Daca a fi asertiv are legatura cu a fi corect fata de tine si fata de altii, vom enumera actiunile echilibrante implicate in depasirea anxietatii sociale. Pozitiile extremiste trebuie evitate : gandirea de tipul totul sau nimic (orice fac eu e rau sau orice fac eu e bine), gandirea de tip alb sau negru (daca oamenii nu ma iubesc, inseamna ca ma urasc), oscilarile sus-jos (te simti minunat cand ai o relatie, dar groaznic, incapabil sau mizerabil cand esti singur).
Fii interesat, dar nu bagacios
Focalizeaza-te pe experienta ta interioara, nu pe exterior sau doar pe ceea ce zic oamenii
Vorbeste in loc sa asculti
Cauta informatii pe de o parte; ofera informatii pe cealalta
Vorbeste despre sentimente in loc sa vorbesti predominant despre fapte
Recunoaste efectele trecutului asupra ta, fara a fi dominat sau restrictionat de acesta
Dezvaluie lucruri intime despre tine, fara teama ca ceilalti dobandesc un ascendent asupra ta prin asta
Gaseste calea de mijloc intre pasivitate si agresivitate
Daca nici una din aceste cai nu a dat rezultate in cazul tau, apeleaza un psiholog cognitivist ,care te va initia in invatarea deprinderilor de comportament asertiv.
'),(35,16,'Personalitatea pasiv-agresiva','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-15 20:45:21',' O personalitate este \"produsul complex al predispozitiilor innascute, transmise ereditar si al influentelor exercitate de mediul inconjurator, inca din primele zile, asupra bebelusului.\" (F. Lelord; C. Andre - Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile)
Ceea ce caracterizeaza trasaturile de personalitate este maniera obisnuita de a percepe mediul inconjurator si propria persoana si maniera de a se comporta si reactiona a acesteia.
O personalitate este dificila atunci cand unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate, sau rigide, inadaptate situatiilor si cauzeaza suferinte propriei persoane si celor din jur.
Personalitatea pasiv-agresiva face parte din categoria personalitatilor dificile si se caracterizeaza prin urmatoarele:
- manifesta rezistenta la exigentele celorlalti, atat in domeniul profesional, cat si in viata personala
- are probleme cu reprezentantii autoritatii, le pune la indoiala ordinele
- taraganeaza in indeplinirea sarcinilor, se considera neinteleasa si rau tratata
Criteriile de cercetare pentru personalitatea pasiv-agresiva ( negativista) comform DSM-IV se refera la un pattern pervasiv de atitudini negativiste si de rezistenta pasiva la cererile de performanta adecvata, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
1) se opune pasiv indeplinirii sarcinilor sociale si profesionale de rutina;
2) se plange ca nu este inteles si apreciat de altii;
3) este sumbru si certaret;
4) critica si dispretuieste fara motiv autoritatea;
5) isi exprima invidia si resentimentele fata de cei evident mai prosperi;
6) isi exprima in mod exagerat si persistent acuzele de nesansa personala;
7) alterneaza intre sfidare ostila si penitenta.
Metodele prin care puteti relationa cu personalitatile pasiv-agresive sunt urmatoarele:
- fiti amabili, binevoitori cu ei, pentru a le arata ca le intelegeti punctul de vedere
- cereti-le parerea cat de des puteti, dati-le posibilitatea sa participe la luarea deciziilor
- ajutati-le sa se exprime direct, deoarece comportamentul lor reprezinta un mod indirect de a-si exprima agresivitatea fata de cei din jur
- reamintiti-le din cand in cand regulile pe care trebuie sa le respecte in situatiile respective
- nu va prefaceti ca nu le-ati remarcat impotrivirea, altfel spus, nu este recomandat sa asteptati sa le treaca supararea de la sine, caci nu se va intampla acest lucru
- nu ii criticati ca pe niste copii, ci abordati-i ca pe niste adulti responsabili de faptele lor
- nu va lasati antrenati in jocul represaliilor reciproce
'),(42,2,'Psihoterapia copilului dificil','Psiholog Stanescu Cornelia','2008-05-16 14:13:15','Afirmatia ca un copil este \"dificil\" se refera, de obicei, la faptul ca acesta opune rezistenta la actiunea educativa de formare si modelare a personalitatii sale.
Nu toti copiii sunt educabili in aceeasi masura si cu aceleasi mijloace. Particularitati individuale si de varsta determina niveluri de educabilitate diferite, iar factorii educationali si ambientali pot influenta gradual, diferentiat si profund conturarea personalitatii tinerei mladite, toate acestea impunand o diversitate de metode educative pentru modelarea sa. Copilul trebuie privit in evolutie. Se admit perioade de \"crize\" in evolutia si educatia sa, dar acestea nu trebuie sa persiste prea mult si sa ajunga la intensitate prea mare.
In general, copilul \"dificil\" este un volitiv care incearca, constient sau nu, sa-si impuna personalitatea si nu suporta ingradirile. Excludem din obiectul prezentelor insemnari tulburarile de comportament ale copiilor cu deficit intelectual ori psihopatie. Ne vom referi numai la acei copii care nu au nimic patologic, dar care nu sunt usor de crescut si educat : refuza sa creasca, sa se ingrase, sa manance, acumuleaza viroze dupa viroze, sunt apatici ori agitati, instabili, refuza sa munceasca, sa asculte, sunt labili emotional, suparaciosi, capriciosi, nonconformisti, izolati sau tiranici, facand permanent nota discordanta cu cei in mijlocul carora traiesc. Exista riscul ca un copil socotit \"dificil\" sa ajunga si mai \"dificil\" daca atitudinea noastra fata de manifestarea anormala a copilului este exagerata: permisiva ori culpabilizatoare.
Copilul tinde sa devina o persoana independenta. El se confrunta permanent cu situatii noi, fata de care incearca sa reactioneze potrivit trebuintelor lui particulare.
Adesea, mediul tinde sa-i impuna un alt fel de a fi, de a gandi, de a simti, de a reactiona, pentru a-l asimila. Opozitia celor din jur limiteaza posibilitatile de expansiune ale copilului. Orice incercare de independenta a acestuia este socotita o greseala si sanctionata ca atare.
Exigentele mediului, orientarile acestuia nu coincid intotdeauna cu cele ale copilului si in consecinta acesta nu este dispus sa le accepte. Opozitia se poate traduce intr-o stare de neliniste ca va declansa manifestari comportamentale neasteptate.
O data cu dobandirea mersului, copilul se lanseaza intr-o experimentare motrica permanenta: atinge totul, se catara peste tot, trage, arunca, loveste, uneori sparge, isi vara degetele in priza, exploreaza oral obiectele. Astfel, ajutat de activitatea simturilor, descopera realitatea si incepe sa-si dirijeze actiunile in cadrul ei.
A cere copilului \"sa stea cuminte intr-un colt\", \"cu mainile la spate si ochii la noi\", \"a nu mai pune mana pe... \", \"a nu avea voie sa...\", sunt cerinte pe care copilul nu le va respecta pentru ca ele nu sunt conforme cu trebuintele si dorintele sale.
Copilul, ca si noi, doreste sa \"existe placut\". Imposibilitatea de a obtine aceasta satisfactie ii creaza o stare de tensiune si lupta incepe: el se opune din ce in ce mai vehement. Este foarte important ca prin metodele noastre educative sa nu tensionam si mai mult, conducand spre un conflict afectogen. Traumele afective din primii ani de viata reprezinta pivotul nevrozelor de mai tarziu. \"Mica criza de personalitate\" de la 3 ani este o explozie a trebuintei de implinire, de devenire a copilului: el vrea sa devina ceea ce vede ca sunt ceilalti, incearca sa rupa legatura de dependenta de pana atunci. Parintii, de teama primejdiilor, accepta insa greu libertatea de actiune a copilului: \"fara mamica nu poti face nimic\" si legati de scaun sau pat sunt \"evident\" securizati. Cu cat \"nu\"-urile se vor repeta mai des, cu atat frustrarile se vor accentua, iar comportamentul va deveni din ce in ce mai \" iesit din comun\": opozitionism, refuz, agresiune, agitatie, dependenta, inertie, anxietate, izolare - manifestari ce vor conduce la o relationare dificila a copilului cu cei din jur, ridicand ulterior probleme deosebite de educatie.
Nevoile copilului nu coincid cu cele ale adultului. Cand copilul picteaza intregul perete, este convins ca va produce o extraordinara surpriza. Efectul nu este insa cel asteptat, iar parintii il sanctioneaza conform normelor lor de apreciere. Trebuinta interioara a copilului nesatisfacuta creeaza o tensiune interioara care poate da nastere unor reactii total neasteptate. Programul riguros de somn, impus unor copii dupa-amiaza, declanseaza la unii dintre ei reactii de o extrema violenta, cu tipete, urlete, crize de furie si de plans si acest timp destinat reechilibrarii nervoase devine moment de maxima tensiune. Desi scenele se repeta zilnic, parinti nu renunta la aceasta odihna, desi poate una activa ar fi mult mai eficienta.
Jocul este pentru copil o necesitate. Dar il putem numi joc numai atunci cand copilul a scapat de orice ingradire. Din nefericire, acestea abunda: \"nu ai voie sa...\", \"nu te murdari\", \"nu strica\", \"nu face zgomot\". Se creaza astfel o tensiune, copilul penduland intre nevoia atat de intensa si fireasca de a intra in iuresul jocului si necesitatea de a se supune cerintelor parentale. Aceste tendinte care se opun constrang copilul sa se schimbe, ii transforma dispozitia, caracterul si purtarea.
Multi parinti, de teama primejdiilor, a contaminarii, isi cresc copiii ca intr-o \"sera\", izolati, feriti de contactul cu ceilalti copii. Lipsiti de tovarasia copiilor, in situatia in care nimeresc intr-un grup, devin \"surescitati\", \"se agita\", nu stiu sa relationeze pentru ca situatie este mult prea incarcata emotiv. Ea corespunde nevoilor, bucuria este imensa, dar nu gasesc formula corespunzatoare de exprimare. Mecanismele de aparare ale acestor copii nu s-au dezvoltat ori s-au atrofiat.
Exista copii carora le trebuie mult timp pana sa se apuce de ceva, a caror activitate se desfasoara intr-un ritm lent. Daca acest ritm nu este respectat si parintele nu are rabdare de a lasa copilul sa-si formeze indemanarea necesara, acesta devine din ce in ce mai stangaci si treptat se si complace in aceasta situatie de a fi hranit, imbracat, spalat, deoarece nu i se cere nici un efort. Atat in cazul in care se supune docil acestor manevre, cat si in cazul in care se opune, copilul este \"dificil\" si sufera consecintele.
La copii exista in mod firesc o inclinatie spre sacaiala, spre tachinare. Astfel, baietelul pe care mama il va purta imbracat ca pe o fetita, va fi vizat de ceilalti si nu-si va putea ocupa pozitia reala in grup; tensiunile pe care le va acumula vor da nastere unui comportament specific fie in sensul izolarii, fie prin explozii bruste, aparent nejustificate.
Un copil care in perioada prepubertara a crescut foarte mult era mereu tachinat de colegii sai care-l poreclisera \"lunganul\", motiv pentru care comportamentul sau a devenit agresiv. Surprins de profesori in postura de agresor, sanctionat de parinti, el devine din ce in ce mai agitat si integrarea in colectivul clasei este tot mai dificila. Reactiile lui violente, declansate de tachinarile colegilor se explica prin faptul ca s-a simtit izolat tocmai de aceia cu care ar fi dorit sa relationeze afectiv.
Este foarte important a intelege atat mecanismele, cat si cauzele care declanseaza uneori comportamente aberante. Fiecare copil \"dificil\" isi are biografia lui, in care atitudinea educativa in familie, personalitatea parintilor, dispozitiile lor schimbatoare, locul pe care-l ocupa in constelatia familiala si alti factori de mediu au o importanta covarsitoare. Factori adesea nesemnificativi pentru noi, adultii, pot declansa la copii trairi deosebite si le pot modifica reactiile, avand relevanta.
Catre sfarsitul anului scolar, un cadru didactic a permis copiilor de clasa a III-a sa-si schimbe zilnic locul in banca. Un copil cuminte, conformist, a devenit brusc agitat, turbulent, cu izbucniri de manie, refuzand sa mai mearga la scoala sub pretext ca \"nimeni nu-l iubeste\". Copilul, purtand ochelari, primise de la parinti indicatia de a nu parasi prima banca, loc evident ocolit de majoritatea copiilor, motiv pentru care ramasese singur in banca. Zbuciumul sufletesc al acestui copil, care s-a simtit izolat, evitat, respins, parasit, neasimilat de colectiv, a declansat reactiile de tip dezadaptativ mentionate.
Rand pe rand, copilul \"dificil\" este socotit capricios, neascultotor, incapatanat, lenes, bolnav. In numeroase cazuri insa, tulburarile acestor copii sunt reactii in fata unor situatii defectuoase. De aceea se impune a cunoaste si schimba conditiile care au declansat aparitia tulburarii respective.
Este foarte important a nu spori dificultatile unui copil \"dificil\" prin lipsa noastra de cunoastere si pricepere.
Fiecare parinte e bine sa-si cunoasca copilul in particularitatile sale, sa-l inteleaga si sa-i puna in valoare calitatile, oferindu-i ocazii in care trasaturile pozitive sa se evidentieze, iar cele negative sa se estompeze.
Restabilirea relatiilor lui cu ceilalti si integrarea lui trebuie sa fie grija noastra permanenta. Metodele educative vor fi adaptate particularitatilor individuale ale fiecarui copil, creand un climat educativ care sa remedieze tulburarea si nu sa o amplifice, evidentiind-o. Gasirea unor mijloace eficiente de influentare a copilului, cooptat in actiunea propriei educatii, a propriei deveniri, va duce la integrarea lui optima.
'),(43,3,'Dificultatile la copil si sindromul hiperkinetic','Psihoterapeut Cavassi Marina','2008-05-16 14:22:24','Deficitul de concentrare reprezinta unul dintre motivele frecvente pentru care un copil este adus la psiholog de catre parinti, la initiativa lor sau la solicitarea educatoarei sau a invatatoarei. Asociate frecvent cu dificultatile de invatare, cu retardul sau chiar cu esecul scolar si cu probleme comportamentale si de adaptare, tulburarile de concentrare sunt adesea confundate cu deficitul intelectual. De fapt, se estimeaza astazi ca mai mult de un scolar din 10 sufera de un deficit de concentrare. Dar in fond ce este acesta? Este o disfunctie cerebrala, o reactie dezadaptativa a copilului la un mediu ostil sau inadecvat, o lipsa de maturitate, o caracteristica innascuta sau un efect al educatiei insuficient structurate?
Cum trebuie abordat si mai ales cum poate fi ajutat un copil confruntat cu acest tip de dificultate care ii afecteaza performantele intelectuale, capacitatea de asimilare a informatiei, maturizarea emotionala, calitatea relatiilor interpersonale si capacitatea de adaptare sociala?
De cele mai multe ori, deficitul atentional al copilului reprezinta o problema si preocupa parintii, care solicitata ajutorul specialistului (psiholog, logoped, medic neuropsihiatru) odata cu debutul scolaritatii, atunci cand, confruntate cu exigentele si rigorile programului scolar, problemele de concentrare devin evidente si perturbatoare si sunt semnalate de invatatoare.
Varsta la care dificultatile de concentrare devin evidente depinde de:
- disponibilitatea si interesul parintilor atenti care urmaresc evolutia psiho-comportamentala a copilului,
- vigilenta si implicarea educatoarelor si a invatatoarelor,
- comunicarea si schimbul permanent de informatie intre familie si cei care se ocupa de educatia copilului (bone, educatoare, invatatoare).
In general, dificultatile de concentrare se deceleaza intre 6 ani si 9 ani. Inainte de 6 ani, parintii isi descriu copilul cu deficit de concentrare, ca fiind \"foarte vioi\", \"plin de energie\", \"vesnic in actiune\", \"turbulent\"- ceea ce e firesc pentru ca la acesta varsta, dominanta este componenta comportamentala - hiperactivismul, instabilitatea psiho-motorie. De fapt, aceste tulburari sunt decelabile de la 3-4 ani, iar depistarea precoce este foarte importanta si ea trebuie obligatoriu validata de catre specialist. La aceste varste, reversibilitatea tulburarilor este semnificativ crescuta si parintii, asistati de specialisti, pot recupera mai usor situatia, cu cateva conditii:
- ca aceasta sa fie asumata pozitiv, fara a deprecia copilul si a-l culpabiliza,
- sa fie bine analizata si studiata de catre specialist,
- sa beneficieze de sustinerea unor metode de interventie adecvate.
Concentrarea atentiei presupune capacitatea de a-si fixa activitatea mentala pe un obiect sau pe o sarcina si de a inhiba alte centre de interes perturbatoare, practic este vorba de o activitate de selectare si de filtrare a informatiei. Aceasta activitate selectiva sta practic la baza invatarii.
Concentrarea are o dubla functie:
- permite accesul la informatie,
- permite fixarea si potentarea.
Putem vorbi de dificultati de concentrare, daca copilul dumneavoastra:
- nu se poate juca prelungit cu un joc care necesita atentie sustinuta,
- nu este capabil de efort intelectual prelungit,
- se plictiseste usor de orice tip de activitate
- este cu mare usurinta distras de orice tip de stimul din ambianta - vizual, sonor, tactil,
- isi intrerupe frecvent activitatea si are dificultati in a finaliza o sarcina,
- are adeseori aerul ca nu asculta cand i se vorbeste,
- uita ce are de facut,
- rataceste sau pierde cu usurinta obiecte personale,
- nu reuseste sa se organizeze, lucreaza sau se joaca haotic,
- raspunde adeseori la intamplare la intrebari precise.
Odata semnalul de alarma tras, se pune problema de a decela semnificatia acestei tulburari si de a plasa acest simptom intr-un context inteligibil.
De aceea este obligatoriu:
- sa se faca o evaluare a nivelului intelectual al copilului (pentru a se exclude deficitul intelectual) - examen psihologic,
- sa se determine acuitatea vizuala si auditiva (examen oftalmologic si O.R.L.) pentru a elimina eventualele deficiente senzoriale care pot genera dificultati de concentrare.
Este indicat si un examen logopedic pentru ca practica a demonstrat ca intreruperile in vorbire si tulburarile de invatare ale scris-cititului - disgrafia si dislexia- sunt in mod curent cauzele problemelor de concentrare.
Incidenta cea mai mare a tulburarilor de concentrare s-a constatat a fi si cadrul simptomatologiei specifice sindromului cunoscut sub denumirea de A.D.H.D - \"Tulburarea hiperkinetica cu deficit atentional\", larg mediatizat in ultima vreme si la noi in tara si prin intermediul unui spot publicitar TV.
Diagnosticul de A.D.H.D pe care il pune doar specialistul (psihologul clinician sau specialistul de neuropsihiatrie infantila - M.P.I.-) presupune existenta a trei simptome bazale:
1. hiperactivitatea- neastampar motor permanent, copilul este incapabil sa stea linistit, alearga, arunca obiecte, tranteste usile, se ridica din banca de la scoala, vorbeste mult si tare, nu sta pe scaun nici atunci cand maninca, se agata fara rost, initiaza uneori actiuni periculoase fara sa tina cont de riscuri.
2. tulburarile de concentrare/deficitul atentional - copilul nu-si poate focaliza atentia decat pentru secvente foarte scurte, lucreaza sau se joaca discontinuu, este distras cu usurinta, nu finalizeaza sarcinile sau actiunile pe care le initiaza, are performante intelectuale si scolare foarte inegale, nu este atent cand i se vorbeste, pierde lucruri, raspunde la intamplare, este dezordonat si neglijent.
3. impulsivitatea - copilul nu-si poate astepta randul si activitatea de grup, raspunde la intrebari inainte de a auzi integral continutul acestora, isi intrerupe frecvent interlocutorul, trece de la o activitate la alta, are dificultati de a se conforma normelor, regulilor, nu respecta instructiunile, interdictiile si e incapabil sa-si organizeze activitatea.
Un copil este diagnosticat ca suferind de acest sindrom daca simptomele apar inainte de 7ani si dureaza minimum 6 luni.
A.D.H.D afecteaza aproape 5% dintre copiii scolari si are o incidenta mai mare la baieti.
Cauzele sunt legate de o intrerupere in maturarea cerebrala si un dezechilibru al unor substante chimice din creier. Este important de subliniat ca fiind o tulburare neurobiologica, ea nu este generata de erori educative sau de factori de mediu, dar -atentie!- ...(si ne referim la: nervozitatea parintilor, mod de viata agitat, absenta regulilor, lipsa dialogului si a comunicarii, nerespectarea regulilor de igiena a vietii) pot agrava o hiperactivitate constitutionala.
Care sunt consecintele hiperkinetismului si a deficitului atentional?
Copiii afectati de A.D.H.D. sunt catalogati de anturaj ca fiind dificili, capriciosi, opozitionisti, recalcitranti, impulsivi, conflictuali, agresivi si de aceea sunt de regula rejectati si marginalizati in grupul de copii si culpabilizati in familie. Din acest motiv, ei traiesc un sentiment penibil de izolare, au constiinta faptului ca sunt altfel decat ceilalti, au o imagine de sine negativa, dezvolta frecvent complexe de inferioritate, sunt demotivati scolar si pot dezvolta compensator - pentru a se revaloriza - comportamente dezadaptative care le sporesc dificultatea de integrare, agresivitate verbala si/sau fizica, atitudini de fronda, demonstrativitate. (Acesti copii sunt frecvent diagnosticati eronat ca fiind copii cu tulburari de comportament). Acestor consecinte li se adauga, de regula, dificultatile scolare cu care inevitabil acesti copii se confrunta. Adeseori performantele lor scolare sunt sub nivelul capacitatii cognitive reale, ceea ce face ca presiunea din partea familiei si cresei sa fie resimtita si mai frustrant de catre copil.
Este asadar evident ca acest tip de simptomatologie afecteaza:
- eficienta intelectuala si performanta scolara,
- personalitatea copilului,
- dezvoltarea si maturizarea lui emotionala (cu riscul reactiilor depresive),
- competenta sa relationala si calitatea adaptarii sociale, punand in pericol sansele sale de reusita sociala.
Nediagnosticata si netratata, tulburarea persista si la varsta adulta la 2 din 3 copii cu A.D.H.D.
O atitudine corecta din partea familiei presupune:
- depistarea precoce a tulburarilor si a dificultatilor cu care se confrunta copilul,
- consultarea unui specialist, psiholog clinician, medic specialist M.P.I. care poate institui in functie de particularitatea simptomatologiei un tratament specific,
- abordare educationala adecvata,
- consilierea familei,
- psihoterapie - terapia comportamentala,
- un regim de viata corecta (alimentatie, somn, respectarea orarului zilnic al copilului, evitarea exceselor).
Este asadar evident ca ingrijirea si tratarea copilului hiperkinestezic cu deficit de concentrare necesita o abordare multidisciplinara, articulata, coerenta si mai ales consecventa in care sunt deopotriva implicati parintii, psihologul, logopedul, educatorii, profesorii si mai ales copilul insusi.
'),(44,4,'Psihoterapia rational-emotiva si comportamentala','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-16 14:24:31','Albert Ellis, desemnat de catre Asociatia Americana de Psihologie drept cel mai important psihoterapeut in viata, a atras atentia asupra faptului ca oamenii au doua tendinte biologice fundamentale:
- isi transforma foarte usor propriile dorinte in credinte absolute.
- au puterea de a alege si capacitatea de a-si identifica, disputa si schimba gandirea irationala.
El considera ca oamenii sunt nascuti si crescuti cu dorinta de a fi fericiti, de a avea succes in toate, de a fi aprobati si iubiti de persoanele semnificative pentru ei, dar in calea realizarii acestor dorinte se interpun uneori credintele lor irationale cu privire la evenimentele din viata, ceea ce duce la perturbari in plan emotional.
Terapia rational-emotiva si comportamentala, elaborata de Albert Ellis la mijlocul secolului trecut, se focalizeaza pe cognitiile irationale si rationale, avand ca puncte fundamentale identificarea si modificarea credintelor irationale care genereaza patologie si suferinta.
Aceste credinte irationale se prezinta sub mai multe forme:
- gandirea catastrofica;
- intoleranta la frustrare;
- evaluarea globala negativa;
- gandirea de tip \" intotdeauna\" sau \"niciodata.\"
Consecintele negative disfunctionale care deriva din aceste credinte irationale, rigide, conduc la durere si discomfort psihic, motiveaza oamenii sa recurga la comportamente contrare propriilor interese si ii impiedica sa se angajeze in comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri.
In terapia rational-emotiva si comportamentala ( REBT ) se considera ca oamenii se pot schimba daca internalizeaza trei principii fundamentale:
1. evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot cauza emotii disfunctionale, ci sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente este cel care determina emotiile disfunctionale si comportamentele dezadaptative,
2. indiferent de modul in care ne-am generat problemele emotionale si comportamentale in trecut - in prezent ne cream dificultati deoarece continuam sa ne reindoctrinam cu credintele noastre irationale,
3. ne este usor sa cultivam emotii, ganduri si comportamente dezadaptative, dar pe termen lung putem sa depasim aceasta problema, daca facem eforturi de a ne disputa credintele irationale si consecintele acestora.
Pentru a obtine schimbarea comportamentala, este necesara o restructurare cognitiva, care presupune inlocuirea sistemului de credinte irationale cu un sistem mai rational, adaptativ.
In lucrarea sa \"A Guide to Rational Living\", Albert Ellis ne ofera urmatoarele sfaturi pentru o viata rationala si fericita (Daniel David - \"Tratat de psihoterapii\"):
1. Urmeaza \"decalogul rationalitatii\" si evita \"decalogul irationalitatii\".
2. Asimileaza \"nucleul sanatatii\" si renunta la \"nucleul nebuniei\".
3. Sa doresti si sa faci tot ceea ce depinde de tine pentru ca lucrurile sa se intample asa cum vrei tu, dar in acelasi timp sa tii minte ca nu scrie nicaieri ca lucrurile trebuie cu necesitate sa se intample asa cum vrei tu.
4. Nu uita ca ar fi de dorit ca toti ceilalti sa te trateze corect, dar asta nu inseamna ca si trebuie cu necesitate sa o faca.
5. Nu uita ca ar fi de dorit sa reusesti in tot ceea ce faci, dar asta nu inseamna ca si trebuie cu necesitate sa reusesti.
6. Nu uita ca ar fi de dorit ca viata sa fie usoara si dreapta, dar asta nu inseamna ca si trebuie cu necesitate sa fie asa.
7. Nu uita ca daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit, asta nu inseamna ca esti fara valoare ca om, ci doar ca ai avut un comportament mai putin performant, care, probabil, poate fi imbunatatit.
8. Nu uita ca daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit, asta nu inseamna ca este o catastrofa (cel mai rau lucru care ti se poate intampla), ci este doar un lucru neplacut (poate chiar extrem de neplacut), fara ca asta sa insemne totusi ca este cel mai rau lucru care ti se poate intampla si ca nu te mai poti bucura de viata.
9. Nu uita ca daca lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai dorit, poti tolera asta si poti merge mai departe bucurandu-te de viata, desi este mai greu la inceput.
10. Nu uita ca este placut sa ai aprobarea si dragostea celorlalti si fa tot ceea ce este omeneste posibil sa le obtii, dar aminteste-ti ca si fara ele te poti accepta ca fiinta umana care are dreptul sa se bucure de viata.
11. Nu uita ca este de preferat sa faci lucrurile perfect, dar este omeneste sa gresesti.
12. Nu uita ca oamenii reactioneaza asa cum doresc ei, nu cum doresti tu, si aminteste-ti ca si ei, ca si tine, nu sunt perfecti.
'),(45,5,'Personalitatea depresiva','Psihoterapeut Rizeanu Steliana','2008-05-16 14:26:54','Intr-o acceptiune larg utilizata, personalitatea se refera la caracteristicile cele ma importante, relativ stabile in timp, ale individului, si care justifica consecventa comportamentului sau. (Adrian Opre - \"Noi tendinte in psihologia personalitatii\").
O personalitate este dificila atunci cand unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situatiilor, cauzand astfel, suferinta propriei persoane sau celuilalt . (F. Lelord , C. Andre - \"Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile\").
Cei care au o personalitate dificila nu-si percep intotdeauna propriile comportamente ca fiind rigide si considera nefondate remarcile celor din jur, referitoare la rigiditatea lor sau distantarea si racirea relatiilor cu acestia. Ei nu adopta aceste comportamente rigide din placere, ci din teama ca vor fi abandonati, neintelesi, agresati, de a fi in pericol sau a-i pune pe cei dragi in pericol.
Constientizarea acestei probleme este o prima etapa, indispensabila , a procesului lor de schimbare. A se schimba, inseamna a deprinde noi reguli de conduita si a se debarasa de cele respectate pana atunci , care nu sunt in concordanta cu situatiile cu care se confrunta.
Personalitatea depresiva face parte din categoria personalitatilor dificile si se caracterizeaza prin :
- Pesimism: in orice situatie s-ar afla, vede doar latura sumbra a acesteia, posibilele riscuri, supraevalueaza aspectul negativ, minimalizandu-l pe cel pozitiv.
- Dispozitie trista: este trista si posaca de obicei, chiar si atunci cand lipsesc evenimentele neplacute care sa justifice aceasta dispozitie.
- Anhedonie: nu prea resimte placerea, nici in cazul unor activitati ori situatiii considerate in mod obisnuit ca fiind agreabile (week-end-uri, evenimente fericite).
- Autodepreciere: nu se simte \"la inaltime\", nutreste sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar si atunci cand ceilalti il apreciaza).
Cum este recomandabil sa ne purtam cu personalitatile depresive?
1 - atrageti-le atentia asupra laturii pozitive a oricarei situatii; incurajati-i sa vada jumatatea plina a paharului.
2 - antrenati-i in activitati agreabile care sa fie pe masura lor
3 - aratati-le consideratie in mod adecvat
4 - indrumati-i sa consulte un psiholog
Psihoterapiile cognitiv-comportamentale au fost special elaborate pentru tratarea depresiei, obiectivul acestor terapii fiind acela de a-l ajuta pe pacient sa-si reconsidere propria viziune pesimista asupra lumii si asupra propriei persoane si de a-l invata sa gandeasca mai rational si sa gaseasca solutii la problemele sale.
Cum nu este recomandabil sa ne purtam cu personalitatile depresive ?
- nu-i indemnati sa se \" adune\", sa se \"zgaltaie\";
- nu le faceti morala ;
- nu va lasati tarati in marasmul personalitatii depresive;
De cele mai multe ori, personalitatile dificile refuza sa apeleze la ajutorul unui specialist, datorita caracterului lor rigid si al convingerii ca acesta nu le-ar putea ajuta cu nimic, deoarece starea in care se afla este \"doar o chestiune de caracter\" (F. Lelord, C. Andre - Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile).
'),(47,7,'Remediile florale Bach pentru sarcina','Terapeut Cabat Claudia','2008-05-16 15:45:36',' Remediile florale Bach constituie un sistem de terapie naturista, pe baza de plante, descoperit de Dr Edward Bach, cunoscut medic si bacteriolog britanic (1886-1936). Fiecare din cele 38 de remedii se adreseaza unei stari emotionale specifice.
Esentele florale se iau sub forma de picaturi, fie ca remediu individual, fie in diferite combinatii, deoarece si reactiile noastre emotionale sunt adeseori mai complexe. Ca urmare munca de o viata a Dr Bach ne ajuta astazi sa avem la indemana plante care sa ne vindece sufleteste si sa ne echilibreze psihic si emotional, in concordanta cu principiul \"trateaza persoana si nu boala\".
Plantele selectionate sunt complet lipsite de toxicitate, nu au contraindicatii si nu dau reactii adverse sau neplacute. Ele se pot administra fara probleme si in timpul sarcinii pentru a asigura o stare de bine, de pace si armonie sufleteasca. In stari trecatoare, prin administrari repetate, efectul lor poate fi resimtit imediat, dar pentru probleme adanc inradacinate, este necesar un tratament mai indelungat.
Foarte multe femei insarcinate nu cunosc la adevarata masura, importanta pe care o are o stare sufleteasca echilibrata, lipsita de resentimente, incrancenari, ingrijorari si depresii in perioada graviditatii si bineinteles consecintele acestei stari asupra dezvoltarii fizice, emotionale si psihice a viitorului copil.
Asupra acestui punct de vedere au cazut de acord preoti, psihologi si medici. Parintele Arsenie Boca spunea: \" Toate starile trupesti si sufletesti ale celor doi parinti, iar mai cu deosebire ale mamei in vremea celor noua luni, se intiparesc in copil, ca tendinte sau predispozitii, pe care copilul le va avea toata viata. Suparari, amaraciuni, dureri, predispun copilul la tristete, melancolie, nesanatate. Deci toate acestea trebuie ocolite.\"
Modificari hormonale
Vestea ca un copil se dezvolta si se va naste din trupul unei femei poate aduce la suprafata emotii variate in sufletele ambilor parinti. Pe de alta parte sistemul endocrin al mamei incepe sa-si modifice secretiile pentru a sustine optim dezvoltarea fatului.
Adiacent modificarilor hormonale are loc si un raspuns emotional, iar viitoarea mama poate avea nevoie de o sustinere sufleteasca mai atenta decat de obicei. Walnut, remediul floral preparat din flori de nuc (Juglans regia) este poate cel mai indicat in primele luni de sarcina, cand au loc importante modificari hormonale care sunt asociate cu o stare emotionala mai vulnerabila.
Exista situatii cand viitoarea mamica se simte deprimata, fara a avea un motiv anume. Ar trebui sa fie fericita, dar nu reuseste, situatie in care remediul potrivit este Mustard (preparat din flori de mustar salbatic). Tot variatiile hormonale pot fi insotite uneori de emotii puternice, care scapa de sub control. Teama de a-ti pierde cumpatul sau de a face ceva regretabil se trateaza cu Cherry Plum (floare de corcodus).
O alta stare posibila, este cea de visare. Spre exemplu de abia a aflat vestea ca este insarcinata si viitoarea mamica isi imagineaza cum va arata copilul, cum il va ingriji sau cum vor merge impreuna de manuta prin parc. Remediul care te ajuta sa revii pe pamant si sa te concentrezi la ceea ce ai de facut este Clematis (din flori de vita alba). Tot acest remediul este util si pentru ameteala si tendinta de a lesina.
Anxietate
O sarcina dificila poate amplifica starea de anxietatea legata de sarcina si nastere. Exista mai multe remedii florale care se pot prescrie pentru teama, neliniste, ingrijorare, tensiune nervoasa, intr-un cuvant: anxietate. Spre exemplu, Mimulus (preparat din flori de cretisoara) este indicat pentru diverse temeri cum at fi teama de nastere, de durere, de a nu avea complicatii, iar Rock Rose pentru stari mai avansate, cand teama devine intensa, transformandu-se in panica.
Oboseala
Daca oboseala se instaleaza usor, lucru care se intampla adeseori in ultimele luni de sarcina, dar si in primele luni atunci cand din cauza greturilor mamica nu se poate alimenta corect, remediul floral preparat din floarea de maslin (Olive) este cu siguranta cel mai indicat pentru revigorare.
Aspectul fizic
Atunci cand schimbarile corporale te lasa cu sentimentul ca nu arati bine, iar kilogramele in plus te deranjeaza Crab Apple (preparat din flori de mar paduret) te ajuta sa accepti mai usor ca treci printr-o perioada de tranzitie si \"abdomenul bombat\" nu este o deformare corporala, ci inauntru, ocrotit de tine se dezvolta un prunc. Asadar Crab Apple elimina dezgustul fata de propriul aspect corporal sau altfel spus, daca te ajuta sa nu te simti rusinata, jenata de felul in care arati in perioada sarcinii.
Griji
Daca iti faci griji excesive despre sanatatea copilului, atunci Red Chestnut te ajuta sa te linistesti. Un alt remediu, White Chestnut te ajuta sa nu te mai gandesti continuu, obsedant la diferite lucruri, de exemplu cum vei proceda, cum te vei descurca in cele mai variate situatii.
Pe langa toate acestea exista o alta solutie, Rescue Remedy - o combinatie din cinci remedii destinata recuperarii in situatii de criza, de urgenta, care implica fie panica sau pericol, fie coma, lesin sau pierderea cunostintei. De asemenea se poate administra, cu efecte linistitoare in situatii de stress sau de solicitare emotionala accentuata.
Nerabdare
Sarcina normala dureaza 9 luni, daca pe parcursul acestora simti ca nu mai ai rabdare, pana la sosirea termenului se recomanda Impatiens. Daca ai ajuns sa numeri zilele ramase pana la momentul in care nasterea va avea loc sau daca te enerveaza ca in ultimele luni de sarcina miscarile tale nu mai sunt la fel de rapide, atunci Impatiens este ideal relaxare si alungarea nerabdarii.
Situatiile mentionate mai sus sunt doar cateva dintre tulburarile emotionale prin care poate trece o femeie insarcinata. Exista insa cazuri mai complexe, in care viitoarea mamica a fost expusa unor traume sufletesti anterioare si care cu ocazia sarcinii se pot reactiva din subconstient. Vestea buna este ca si pentru aceste situatii exista \"leac\" in terapia florala Bach, dar contextul fiind variat si remediile posibile sunt in numar mai mare, iar pentru identificarea corecta a acestora este necesara o discutie cu un specialist in terapie florala Bach.
Conceptul de inteligenta emotionala a fost introdus relativ recent in vocabularul psihologilor (Wayne Leon Payne, 1985) desemnand ,\"o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta\". Inteligenta emotionala nu se reduce la o performanta academica, ci implica o serie de componente, altele decat cele rationale, cum ar fi abilitatea de a intelege si de a stabili relatii sociale.
Reusita in viata, performantele realizate, nu isi au originea numai intr-un IQ superior; reusita unei persoane cu un IQ modest se datoreaza cel mai adesea ,\"inteligentei emotionale\", definita ca ,\"abilitatea unei persoane de a fi in stare sa se motiveze si sa persevereze in fata frustrarilor; de a-si stapani impulsurile si de a amana satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a impiedica necazurile sa-i intunece gandirea; de a fi staruitoare si de a spera\".
Se traseaza astfel o linie de demarcatie intre rational si emotional, sugerandu-se ideea ca avem \"doua minti\", una care gandeste si una care simte, viata noastra mintala fiind creata prin interactiunea acestor doua moduri fundamental diferite.
Pe de o parte, mintea rationala care este modul de comprehensiune de care suntem cel mai constienti, mai proeminent in starea de trezire, operand cu ganduri, capabil sa cantareasca si sa reflecteze si pe de alta parte, mintea emotionala, un sistem de cunoastere impulsiv si foarte puternic. In raportul ratiune - emotie exista o variatie stabila, in sensul ca, cu cat un sentiment este mai intens, cu atat mintea devine mai dominant emotionala - si deci mai ineficienta din punct de vedere rational.
Cele doua instante, cea rationala si cea emotionala, au moduri diferite de a stabili raporturi intre fenomene. Logica mintii emotionale este \"asociativa\", fiecare lucru il sustine pe celalalt, identitatea obiectiva a lucrurilor pierzandu-si din valoare, ceea ce conteaza fiind felul in care sunt percepute experientele traite. Pornind de la realitatea obiectiva, se pot declansa anumite amintiri sau elemente care simbolizeaza realitatea.
Ceva care ne aminteste de altceva poate fi mult mai important decat ceea ce este in sine. Astfel, valoarea unor gesturi isi gaseste explicatia in capacitatea acestora de a trezi anumite trairi prin intermediul imaginilor si metaforelor care se adreseaza direct mintii emotionale. Limbajul in care se adreseaza astfel de simboluri este unul emotional, logica lor capteaza mai putin din punct de vedere rational, ele gasindu-si locul in expresiile sufletesti.
Capacitatea emotionala ne calauzeste hotararile de moment, lucrand in colaborare cu mintea rationala; pe de alta parte, gandirea joaca un rol de conducator la nivelul emotiilor, exceptie facand doar acele momente cand emotiile sunt foarte puternice, mintea rationala fiind inlaturata pentru ca controlul sa fie preluat de mintea emotionala.
Primele reactii pe care le avem atunci cand percepem ceva se datoreaza ,\"inconstientului cognitiv\"; pe langa faptul ca intelegem inconstient despre ce este vorba, hotaram si daca ne place sau nu acel lucru. Se poate vorbi de existenta unei \"memorii emotionale\" pe baza careia se formeaza opiniile inconstiente, emotiile putand sustine in felul acesta puncte de vedere independent de mintea noastra rationala. Felul cum gandim si cum ne comportam este influentat de emotiile care ne sunt trezite, fiecare sentiment avand repertoriul sau distinct de gandire, de reactie si chiar de amintiri.
Interesele, aspiratiile, ca si emotiile, izvorasc din orientarile sentimentelor cristalizate. Sintetizand numeroase structuri de tendinte, sentimentele devin puternice forte dinamizatoare, puternice motive de activitate.
Sistemele psihice stabilesc intre ele anumite raporturi de echilibru; ruperea echilibrului are ca efect o tendinta de restabilire a acestuia. Daca nu intervine nici un factor si nici o tensiune care sa ne perturbe, echilibrul nostru biologic ramane stabil si de slaba tensiune, orientarea intelectuala putandu-se exercita in mod \"dezinteresat\", \"obiectiv\", sentimentele noastre desfasurandu-se pe planul intelectual.
Amplificarea tensiunii in unele sisteme psihice are ca efect actualizarea altor sisteme psihice cu care, in mod normal, comunicarea este inchisa. Cu cat o tensiune psihica este mai mare, cu atat ea este mai generala, cuprinde sisteme psihice mai numeroase; aceasta inseamna ca cea mai mica modificare a unui sistem atrage dupa sine o schimbare a totalitatii psihice; sporirea tensiunii afective provoaca o sporire a sensibilitatii diferentiale.
Emotiile sunt importante pentru ca modul in care simtim determina obtinerea succesului si a esecului. Emotiile negative, starile de stres negativ, duc treptat la slabirea organismului. Sanatatea emotionala este vitala pentru a functiona in mod optim si creativ.
Neconstientizarea sentimentelor are efecte negative afectand capacitatea de decizie, deoarece nu putem sa luam hotararile cele mai bune doar rational.
Existenta unor capacitati emotionale bine dezvoltate sporesc sansele unui individ de a fi mai multumit de viata si mai eficient, acesta putand sa-i stapaneasca obiceiurile mintale care stau la baza propriei lui productivitati. Pe de alta parte, acele persoane care nu sunt in stare sa controleze viata emotionala si care duc batalii, ajung sa-si saboteze capacitatea de a se concentra asupra muncii si asupra gandirii clare.
Individul trebuie sa se afle permanent in contact cu lumea sa interioara si cu cea exterioara. Intre lumea trairilor noastre interne si lumea exterioara apar adesea conflicte (situatii contradictorii). Incercarile de a gasi o rezolvare adecvata pot esua iar raportarea acestor esecuri la propria persoana are drept consecinta aparitia unor sentimente negative ce inhiba drumul devenirii propriei noastre personalitati. De aceea este necesara adoptarea unei atitudini de degajare ludica fata de un esec, pentru ca individul sa caute in permanenta noi cai de rezolvare a problemelor.
Capacitatea de munca a persoanei este influentata si de dispozitia acesteia. Spre deosebire de starile afective agreabile sau dezagreabile care sunt de scurta durata, dispozitia dureaza mai multa vreme, influentand trairile afective care apar in acest timp.
Daca persoana este bine dispusa, are chef mai mare de munca, este mai optimista fiind dispusa chiar sa riste mai mult. In schimb, cand cineva este prost dispus, nu are chef de lucru, traieste emotii negative, este mai pesimist etc. Cauzele care determina aceste stari de spirit pot fi: existenta unor stari conflictuale, oboseala, o stare de sanatate precara, stari de frustrare, anxietate etc., sau la polul opus: o sanatate buna, lipsa de conflicte, resursele energetice abundente.
Anxietatea are efect perturbator asupra performantei mintale de orice fel. Persoanele anxioase sunt predispuse sa esueze chiar daca obtin un punctaj bun la testul de inteligenta. Resursele mintale disponibile pentru prelucrarea informatiilor la un individ anxios, care se concentreaza asupra unei misiuni cognitive sunt reduse. Persoanele care au abilitatea emotionala de a nu se lasa coplesite de anxietate, reusesc sa aiba performante bune. R. Haber, considera ca exista doua categorii de persoane: cele care isi exploateaza propria anxietate pentru a se motiva, reusind sa se descurce bine deoarece \"anxietatea anticipativa\" le motiveaza pentru o pregatire mai temeinica, si cele care datorita anxietatii nu reusesc sa aiba performante bune. Intre anxietate si performanta exista o relatie clara, astfel: o anxietate de mica amplitudine sau o motivatie joasa nu vor da rezultate bune, deoarece persoana nu se va stradui prea mult, iar o anxietate crescuta il va coplesi pe individ, sabotandu-i astfel capacitatea acestuia de lucru.
Fiecare dintre noi, inclusiv eu, suntem responsabili de tot ceea ce se intampla in viata noastra, atat de lucrurile bune, cat si de cele rele. Fiecare gand care ne trece prin minte ne creeaza viitorul, fiecare vorba pe care o rostim construieste experienta noastra.
Noi suntem pe deplin responsabili de situatiile in care ne aflam, dar uitam ca puterea sta in noi si dam vina pe alte persoane sau pe conjunctura exterioara, atunci cand avem necazuri. Tot ceea ce credem despre noi si despre viata devine adevarat pentru fiecare dintre noi.
Multi dintre noi nu-si dau seama de faptul ca exista un numar nelimitat de variante de a gandi, din care avem posibilitatea sa alegem.
Cand un om alege sa gandeasca ca viata inseamna singuratate si ca nimeni nu-l iubeste, isi creeaza premisele unei vieti singuratice si lipsite de iubire. Dar daca doreste sa-si schimbe acest gand cu altul, mai optimist, de exemplu: \"exista dragoste peste tot in jurul nostru, iar eu sunt o persoana iubitoare si demna de a fi iubita\", acest gand va deveni adevar pentru el si va incepe sa iubeasca si sa fie iubit de cei din jur, pentru ca a ales dragostea in locul singuratatii.
Multi avem idei preconcepute despre cine suntem si ne conducem viata dupa reguli rigide, care nu ne apartin, dar nu constientizam acest lucru. Inca de mici, am fost invatati ce anume sa credem despre noi, despre altii, despre lume.
Daca am crescut printre oameni nefericiti, speriati, suparati, ne formam o imagine negativa despre sine: \"sunt o persoana rea, numai eu sunt de vina, n-am voie sa ma supar\" si asemenea credinte irationale vor pune bazele unei vieti nefericite si pline de frustrari.
Cand devenim adulti, avem tendinta de a recreea aceeasi atmosfera incarcata de emotii negative, cu care ne-am obisnuit din copilarie.
Deasemenea, in mod inconstient reconstruim in cadrul relatiilor noastre personale acelasi tip de relatii pe care le-am avut noi cu parintii nostri sau parintii nostri intre ei. Mai mult decat atat, obisnuim sa ne tratam pe noi insine si sa ne pedepsim in acelasi mod in care am fost tratati si pedepsiti de catre parintii nostri.
Ne incurajam si ne iubim in acelasi mod in care am fost iubiti si incurajati in copilarie. Cat de des iti spui in minte: \"doar tu esti de vina; ce prostie ai facut\"!, dupa modelul reprosurilor primite de la mama sau de la tatal tau? Destul de des, nu-i asa?
Dar cat de des te incurajezi singur, atunci cand te-ai impotmolit: \"ai sa te descurci, intotdeauna te-ai descurcat, nu-ti face griji inutile!\"
Daca v-ati recunoscut in exemplele prezentate, nu e cazul sa va invinuiti parintii, ei nu au facut altceva decat sa va invete ceea ce au fost invatati si ei, la randul lor. Ei nu va puteau incuraja intr-un mod care le era complet necunoscut.
Daca doriti sa va edificati in aceasta privinta, intrebati-i ce fel de copilarie au avut, ascultati-i cu compasiune si aflati de unde provin regulile lor rigide de viata. Veti intelege ca la randul lor si ei au fost tratati in acelasi mod in copilaria lor si nu au nici o vina pentru educatia rigida pe care au primit-o si pe care v-au dat-o.
Noi ne creem sistemul nostru de credinte in perioada copilariei, iar ca adulti ne construim experiente care sa se potriveasca cu aceste credinte.
Cati dintre noi n-au trecut de mai multe ori prin acelasi gen de experiente dificile de viata, doar pentru ca ele corespundeau credintelor noastre disfunctionale? Ti s-a intamplat si tie, nu-i asa?
Toate aceste experiente nefericite sunt create de gandurile si credintele tale formate in trecut si cand ai sa intelegi ca ele nu mai corespund prezentului, ca acum este momentul sa alegi ceea ce crezi si ceea ce gandesti , vei incepe sa-ti construiesti viitorul pe care il doresti si pe care il meriti.
Trecutul nu are putere asupra ta decat daca tu ii permiti acest lucru.
Poti alege sa te eliberezi de gandurile negre si de regulile rigide din viata ta chiar acum, in timp ce citesti aceste randuri! Poti alege sa nu te mai simti vinovat, sa nu te mai critici si sa te privesti ca pe o fiinta minunata, care merita sa fie iubita si respectata pentru simplul motiv ca s-a nascut!
Incearca sa faci acest lucru chiar acum, si daca ai inteles ca tot ceea ce se intampla in viata ta, este rezultatul modului tau de a gandi, ai inteles si faptul ca viitorul tau sta in puterea ta, el este creat de gandurile tale, care au devenit pozitive incepand de azi, chiar din acest moment.
Probabil ca foarte putine femei sunt pe deplin multumite de felul in care arata, fie ca este vorba de greutatea corporala fie de alte detalii ale aspectului fizic. Nemultumirea sau dezaprobarea fata de felul in care aratam determina o alterare a starii sufletesti si o diminuare a capacitatii de a ne bucura de viata. Pentru a slabi, pe langa o dieta echilibrata, asociata cu exercitii fizice si masaj, putem conta si pe ajutorul remediilor florale Bach.
Cum? In plan sufletesc. Spre exemplu, la inceputul unei diete, de obicei ne simtim nerabdatoare de a vedea un efect mai rapid si pe masura efortului depus. Picaturile din remediul floral Impatitens ne vine in ajutor, spre a ne calma nerabdarea. Pe durata dietei este posibil sa facem una-doua abateri de la regimul stabilit si ca urmare sa ne simtim dezamagite si descurajate. Un alt remediu ne sta la dispozitie: Gentian, pentru a ne restabili increderea.
Daca abaterea consideram ca a fost prea grava si dorim sa renuntam la dieta, atunci se recomanda Gorse. Exista si persoane care isi spun de multe ori, de maine am sa incep un regim de slabire si cand acel \"maine\" soseste, amana din nou din diferite motive. Se intampla ca dupa ce am tinut un regim si am slabit, sa uitam ce greu ne-a fost si sa ne ingrasam la loc. Pentru situatiile in care ba ne ingrasam, ba slabim, Chestnut Bud ne ajuta sa invatam din greseli.
Uneori regimurile alimentare pot deveni o obsesie, generata si intretinuta de parerea negativa, pe care o avem fata de aspectul corporal. Unele persoane opteaza pentru diete extreme si pe termen lung. Atentie! Poate fi vorba de o nevroza obsesionala, deoarece ele nu se vad asa cum sunt in realitate, ci se dispretuiesc, considerand ca au un aspect grotesc. Crab Apple este un remediu util pentru imbunatatirea parerii pe care o avem fata de felul in care aratam. Remediul ne ajuta sa ne acceptam asa cum suntem, sa nu ne mai uram si sa ne fie rusine de noi insine.
Motivele pentru care mancam excesiv pot fi numeroase: stress, de multe ori lipsa de incredere in propria persoana, dorinta de a ne face rau, sentimente de vinovatie, suparari, traume si frustari etc. Dr. Bach, medic si bacteriolog britanic a descoperit printre plantele naturii, 38 de flori fiecare dintre acestea ajutand la echilibrarea unei anumite stari sufletesti.
Cand este necesar remediul preparat din Agrimonia
Cei care au nevoie de Agrimonia sunt adeseori o prezenta placuta pentru cei din jur, lasand impresia ca nu au niciodata probleme. Au simtul umorului, sunt foarte sociabili, rad si glumesc. De fapt ei isi ascund problemele, temerile si suferinta mentala, afisand o fata zambitoare sau curajoasa.
Din pacate aceasta veselie este o masca, care ascunde atat fata de ceilalti cat si fata de propria persoana, tulburarea si framantarea interioara. De cate ori se confrunta cu o durere sau un disconfort cel mai probabil vor glumi, nedorind sa-si exprime adevarata ingrijorare. Evita confruntarile de orice fel, incercand sa ignore partea intunecata si neplacuta a vietii, in speranta ca aceasta va disparea sau se va rezolva de la sine.
Cu alte cuvinte, incearca sa uite ceea ce nu le convine pentru ca ei iubesc armonia si buna intelegere. De obicei sunt foarte amabili dorind la randul lor ca si ceilalti sa se poarte frumos cu ei.
Dr Bach spunea despre persoanele de tip Agrimony ca sunt oameni joviali, veseli, cu simtul umorului, care iubesc pacea si sunt deranjati de neintelegeri sau certuri, iar pentru a le evita sunt dispusi sa lase mult de la ei. Cand sunt suparati, nu vorbesc despre sentimentele lor, preferand sa le ignore si sa discute despre altceva mai placut. Cu timpul insa veselia aceasta disimulata, refuzul de a analiza si intelege suferinta sau intamplarile neplacute, se constituie intr-o bariera catre cunoasterea de sine. Experienta nu este asimilata si tensiunea se acumuleaza in interior.
In stadii mai avansate mentinerea starii de veselie si euforie este mai dificila. Asa ca pentru a suprima ceea ce nu este placut pot recurge poate la un pahar in plus de alcool, alimentatie excesiva, fumat sau droguri, toate acestea inscriindu-se intr-un mecanism de compensare. In alte cazuri, pentru a evita singuratatea si confruntarea cu propriile nelinisti se implica in diferite activitati sociale.
Noaptea, persoanele de tip Agrimonia pot suferi de agitatie sau insomnie, macinati fiind de ganduri care nu le dau pace. Ganduri pe care de altfel s-au straduit toata ziua sa le ignore.
Cum ne poate ajuta remediul floral preparat din Agrimonia
Remediul se prescrie pentru echilibrarea starilor descrise mai sus. Persoanele vor reusi sa isi comunice deschis sentimentele reale si sa accepte ca viata are si partile ei mai putin placute. Veselia va fi adevarata, izvorata dintr-un sentiment de bucurie interioara, iar activitatile sociale nu vor mai fi o alternativa la fuga de singuratate, pentru a evita ca lucrurile sa fie privite cu obiectivitate.
Agitatia va fi inlocuita de o stare de calm si relaxare. Dand dovada de mult tact si diplomatie aceste persoane vor reusi sa restabileasca buna intelegere in jurul lor si vor fi foarte agreate de colegi.
In terapia prin miscare, un principiu de baza consta in aceea ca gandurile si emotiile noastre sunt impletite cu miscarile fizice. Darwin spunea ca organismul actioneaza ca un tot si reprezinta echivalentul fizic al operatiilor mentale. Emotiile pot fi controlate de actiunea musculaturii.
Terapeutii pot utiliza muzica pentru a stimula miscarea. Altii prefera linistea pentru a incuraja exprimarea autentica.
De la varsta cea mai frageda, un individ dezvolta o memorie a muschilor - un patern al tinutei si al miscarii pentru a raspunde la situatii externe sau pentru a-si exprima emotiile si sentimentele. Memoria muschilor este o parte a personalitatii individului.
Unul din scopurile de baza ale terapiei prin miscare consta in utilizarea miscarii pentru a creste abilitatea individului de a-si exprima stari, atitudini, idei. Un alt scop al acestei terapii il reprezinta descarcarea, eliberarea persoanei de emotii reprimate, de lapsusuri sau de ganduri apasatoare.
Pacientii in terapia prin miscare isi pot exprima impulsurile, conflictele, sentimentele cele mai ascunse intr-o varietate de moduri.
\"In starea postcatharhica, Heider considera ca exista conditii pentru insanatosire, crestere, experiente transpersonale si insight-uri referitoare la propria existenta\".
De multe ori, miscarea este una din cele cateva moduri de a stabili contacte interpersonale.
Terapiile corporale se bazeaza pe ideea ca producand anumite posturi in corp, la anumite nivele musculare, se vor produce nu doar schimbari fizice ci si mentale. Utilizand miscari se realizeaza mentinerea unui dialog cu inconstientul.
Miscarea de deblocare corporala
Se porneste de la ideea ca producand miscari in corp, la nivel neuromuscular se vor produce nu doar schimbari fizice ci si psihice.
Instructaj: Pe fondul unei melodii relaxante: \"Ridicati-va de pe locurile voastre si plimbati-va prin camera. Va miscati prin cat mai mult spatiu, mergeti prin locuri mai putin accesibile... Fiti constienti de tot ceea ce faceti, cum va miscati, cum se misca mainile, picioarele, daca sunt incordate sau relaxate...\"
Reactiile membrilor grupului pot fi diferite. Unii stau pe loc, rigizi sau se misca de convenienta, alti rad, adauga cuvinte la instructajul initial. Aceste ultime manifestari au rolul de a destinde atmosfera, de a crea un cadru natural in care fiecare sa se exprime cat mai bine.
Muzica are un rol foarte important in deblocarea corporala, in realizarea unor miscari cit mai in acord cu propria persoana. Participantii isi constientizeaza blocajele corporale precum si cauzele care stau la baza lor.
Amplitudinea miscarilor, frecventa si rapiditatea lor ne aduc informatii in legatura cu inhibitiile persoanei anxietati, fobii dar si cu imaginea de sine.
Pentru ca aceasta experienta are loc in grup, nu putem neglija feedback-ul celorlalti dar si coeziunea membrilor grupului.
Miscarea de explorare, contact si comunicare
Miscarea nu numai ca da posibilitatea propriei persoane dar este si o modalitate de comunicare cu ceilalti si de intrare in rezonanta cu ei. Obiectivele acestui tip de miscare constau in explicarea propriilor trairi si miscari; realizarea unui contact autentic cu propria persoana si cu ceilalti; comunicarea anumitor mesaje celorlalti colegi din grup.
Miscarea si inertia utilizate ca suport in aceasta sedinta terapeutica prilejuiesc deblocarea comunicarii expresive si impresie corporale, restabilirea congruentei psihocorporale, afective si cognitive.
Instructajul cuprinde mai multe etape:
Psihoterapia reprezinta un refugiu sigur pentru schimbari reale, negocierea unor teluri comune, adoptarea unor proceduri mutual acceptabile, incorporarea unor schimbari dorite in viata de zi cu zi.
Cand vin la psihoterapeut, oamenii sunt usurati sa afle ca problemele lor personale sunt bine intelese de catre o persoana care ii asculta cu atentie si ii observa.
Cei care sunt descurajati si necajiti prind curaj atunci cand observa cum altii au facut schimbari satisfacatoare. Cand sunt invadati de emotii intense, o ghidare suportiva spre noi optiuni le este de mare ajutor. Cand sunt asediati de presiuni complexe, sunt invatati sa-si acorde timp sa se gandeasca cum pot influenta ei desfasurarea evenimentelor.
Simti uneori ca esti in impas? Te simti depasit de evenimente? Observi un patern familiar cand lucrurile nu-ti merg bine?
Poate ai un obicei despre care stii ca nu-ti face bine, dar nu ai puterea sa renunti la el? Sau poate esti vesnic nemultumit de felul in care decurg lucrurile in viata ta, incat ceilalti iti sugereaza sa ceri ajutorul unui profesionist?
Simti ca emotiile iti scapa cateodata de sub control? Te-ai intrebat vreodata daca nu este cazul sa apelezi la psihoterapie? Vrei sa afli cum sa abordezi situatiile dificile?
Daca viata ti-a adus provocari care te-au deranjat si ti-au creat o stare de confuzie, daca relatiile importante din viata ta sunt mai putin satisfacatoare decat ti-ai dori, daca vrei sa-ti imbunatatesti performantele intr-un anumit domeniu, e timpul sa apelezi la un psiholog.
Motivele pentru care oamenii apeleaza la psihoterapie sunt diverse, incepand cu nefericirea personala, divergente, pana la optimizarea performantelor in diverse domenii.
Unii oameni nu vin la psihoterapie din convingerea gresita ca problema lor este de natura fizica, nu psihica, ei confundand anxietatea sau tulburarile de dispozitie cu unele dezechilibre chimice.
Este adevarat ca anumite investigatii medicale precum tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara pot decela un substrat fiziologic al tulburarilor suferite, substrat de tipul unei vascularizatii inadecvate sau de tipul existentei anumitor neurotransmitatori ce pot fi implicati, dar nu pe deplin responsabili de anumite manifestari de ordin psihologic. Dar este adevarat si faptul ca anumite modificari neurofiziologice se pot produce la nivelul creierului si in urma sedintelor de psihoterapie.
Faptul ca modificarile fizice sunt demonstrabile nu duce neaparat la concluzia ca sunt necesare interventii in acest domeniu. Mintea si corpul fuzioneaza strans. Psihoterapia este de mare ajutor celor cu probleme medicale, in sensul ca suportul psihologic amelioreaza si minimizeaza efectele evolutiei bolii.
Credinta oamenilor ca lucrurile se vor imbunatati, oricum, cu timpul este o motivatie comuna pentru a nu apela la psihoterapie, dar adevarul este ca nu timpul este cel care vindeca, ci modul in care iti folosesti timpul face diferenta. Cand apar probleme minore in viata oamenilor, majoritatea considera ca se vor descurca daca au suficient timp la dispozitie, dar exista schimbari neobisnuite, peste care nici unul dintre noi nu este pregatit sa treaca singur.
Apeland la psihoterapie, ne putem cataliza si accelera revenirea din ocolul tulburator pe care l-am facut in calatoria vietii.
In Psihoterapia Experientiala se pune accent pe trairea emotiei si experientei prezente. Scopul trairii experientiale include constientizarea senzatiilor corporale, a pozitiilor, a tensiunilor musculare, a miscarilor, a proceselor fiziologice din organism.
Printre tehnicile care faciliteaza exprimarea Eului clientului sunt incluse tehnicile psihodramatice de joc de rol sau de imaginatie dirijata. Cunoasterea universului oamenilor beneficiaza de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresiv-creative ale artterapiei, dintre care desenul, modelajul, colajul, exercitiul mimico-pantomimic si dramaterapeutic, exprimarea prin dans si miscare.
Utilizarea artelor expresive in terapie isi are originile in cele mai vechi inceputuri ale expresiei artistice umane. Arta a fost folosita pentru tratarea tulburarilor fizice si psihice. De multe ori in terapia experientiala se foloseste arta ca mijloc de expresie pentru comunicarea sentimentelor. Aceste mijloace de expresie sunt la indemana oricui, nu sunt doar daruri artistice.
Pentru a ne putea exprima avem nevoie de multe ori de un mediu sau de un grup care sa ne ajute, sa ne dea incredere, sa ne valorizeze.
Elementele centrale ale insanatosirii prin cantec sunt reprezentate de dansurile ceremoniale si de picturile uscate sau de picturile pe nisip, care sunt aproape exclusiv simbolice si ne aduc aminte de imaginile arhetipale ale lui Jung.
Grecii care au inteles de timpuriu relatia intre minte, corp si suflet, au vazut foarte clar legatura intre muzica si medicina. In Evul Mediu, artele ocupau o pozitie ambigua. Pe de o parte muzica si artele vizuale erau puse in serviciul lui Dumnezeu. Pe de alta parte, muzica profana si bineinteles dansul erau vazute ca instrumentele Diavolului.
Anumite boli in Italia erau vindecate prin catharsis, obtinut prin dans, muzica si culori simbolice.
In epoca Renasterii, reapare interesul pentru artterapie, in special utilizarea in scop medical a muzicii. Valoarea majora a muzicii in medicina curenta in utilizarea ei ca influenta catarhica si de calmare, in special in tratarea tulburarilor mentale (ex.: melancolie si depresie).
In secolul al XVIII-lea, un numar crescut de medici au observat si au investigat efectele psihologice ale muzicii, in special relatiile dintre ritmurile corpului si cele ale muzicii si dintre puls si masurile de muzica. Ei au observat efectele muzicii asupra respiratiei, circulatiei sangelui si asupra starilor (dispozitiilor).
Recunoasterea legaturii dintre corp si psihic a facut ca in psihoterapiile moderne sa fie inevitabila aprecierea rolului nonverbalului in procesul terapeutic.
In zilele noastre terapia experientiala si artterapia sunt utilizate cu succes atat in diagnosticarea si tratarea tulburarilor psihice cat si pentru optimizare si dezvoltare personala.
Artele vizuale se concentreaza pe situatia terapeutica in sine, pe comunicarea si pe relatia dintre terapeut si pacient.
In comunicarea interpersonala, de luat in seama sunt limbajul corpului dar si influentele culturale in ceea ce priveste conventiile in miscare.
Functia de catharsis se centreaza pe nevoia indivizilor de a elibera tensiunile si de a-si exprima emotiile, mai mult decat nevoia de a comunica cu altii.
Psihoterapia experientiala poate fi aplicata cu succes atat individual cat si in grup, cu adultii dar si cu copii.
Mijloacele de expresie utilizate in aceasta psihoterapie sunt:
In concluzie, dramaterapia a constituit o provocare la deblocare corporala si vocala, dar si un exercitiu care a condus la crearea de situatii si cai de solutionare a lor. Fiecare dintre aceste tehnici artterapeutice se utilizeaza fie in terapia individuala, fie in terapia de grup.
Psihoterapia experientiala fi utilizata cu urmatoarele categorii de clienti:
Timiditatea este o trasatura de personalitate care ne inhiba comportamentul, ne retine din ceea ce vrem sa facem, ne determina sa ne subminam propriile resurse. Ea are multe simptome comune cu anxietatea sociala, desi nu reprezinta o tulburare psihica. In mare parte, timiditatea este dobandita in urma experientelor de viata.
Multi dintre noi au trecut prin perioade de timiditate, mai mult sau mai putin accentuate, mai ales in perioada de adolescenta si isi pot aminti cu usurinta teama si nelinistea care-i cuprindea in momentele de interactiune sociala.
Studiile facute in SUA ne arata ca doar 5% dintre adulti considera ca nu au fost niciodata timizi si 80% isi amintesc ca au trait perioade de timiditate excesiva in timpul copilariei si al adolescentei.
Se pare ca jumatate dintre cei care au fost timizi in copilarie au devenit si mai timizi o data cu intrarea in perioada adulta. Accentuarea timiditatii pe masura ce trec anii ar putea fi explicata prin scaderea ocaziilor de a interactiona direct, fata in fata: la banca, la benzinarie, la cumparaturi, la o cafea.
Noile metode de comunicare electronica ne impiedica sa exersam inceperea unei conversatii, sa fim prietenosi sau politicosi, sa stam de vorba fata in fata, sa radem impreuna, sa ne privim.
Simptomele timiditatii duc la o retragere in sine a individului si ele constau in discomfort psihologic, concentrare excesiva pe sine, preocupare cu privire la propriile ganduri, propriile senzatii, propriile reactii.
Credinta principala a timidului este aceea ca este inadecvat, nedemn de a fi iubit, neatractiv si cu cat se simte mai nebagat in seama de cei din jur, cu atat mai mult i se accentueaza timiditatea. El are dificultati in a face cunostinta cu oamenii si a inchega prietenii si este incapabil de a gandi clar in prezenta altora.
Timiditatea se manifesta in mod special in timpul interactiunii cu o persoana situata intr-o pozitie de autoritate sau cu o persoana de sex opus .Cu cat gradul de intimitate al relatiei creste, cu atat timidul devine mai anxios , mai nesigur pe el,mai iritat si evita sa-si ia angajamente..
Trebuie subliniat faptul ca oamenii timizi nu sunt mai putin inteligenti, mai putin competenti si mai putin atractivi decat ceilalti, desi ei isi imagineaza acest lucru..
Principalele consecinte ale timiditatii sunt urmatoarele:
Persoanele rusinoase au retineri in a se confesa prietenilor, astfel ca posibilitatea lor de a primi sfaturi si indrumari de la alte persoane este foarte redusa .
Cercetarile au aratat ca exprimarea directa a sentimentelor ne ajuta sa ne rezolvam problemele, iar cei timizi se pot exprima in scris, prin muzica sau prin alte activitati.
Timiditatea are insa si unele avantaje:
In concluzie, trebuie sa retinem urmatoarele lucruri referitoare la timiditate:
Timiditatea poate fi regasita in oricare dintre noi in anumite perioade ale vietii, dar cand se structureaza ca o trasatura profunda si de lunga durata, cand aveti un sentiment de insecuritate, jena si inadecvare, este necesar sa apelati la ajutorul unui psiholog.
'),(57,1,'Cand un gand suparator devine obsesie','Psihoterapeut Dragomir Viorica','2008-05-16 20:08:20','The Concise Oxford Dictionary defineste obsesia drept \"o idee nejustificat de persistenta\".
Cuvantul obsesie este derivat din termenul latin \"obsidare\" care inseamna \"a asedia, a napadi\". Cercetari mai recente din domeniul psihologiei au aratat ca majoritatea oamenilor au astfel de ganduri persistente.
Dr. Frank Tallis, in cartea sa \"Obsesiile - un manual de autoajutorare\" prezinta o lista a gandurilor incluse in categoria \"obsesii normale\" - numite astfel pentru ca ele apar la oamenii normali, fara nici un trecut de natura psihiatrica:
Aparitia lor poate cauza, intr-o anumita masura, ingrijorare sau dezamagire (\"De unde au aparut oare?\"). In mod obisnuit, insa, nu li se acorda o semnificatie deosebita.
Vorbim despre obsesie atunci cand ceva ne acapareaza gandurile intr-atat, incat orice altceva devine lipsit de importanta. Daca acele ganduri sau idei - sau reactia noastra la ele - determina o stare de nefericire sau o senzatie de limitare a libertatii, atunci un anumit tratament ar putea deveni necesar.
Exista un numar de comportamente normale care au un caracter obsesiv, cum ar fi colectionarea unor obiecte, indragostirea si care nu reprezinta neaparat o problema clinica.
Obsesiile se definesc prin cateva caracteristici:
- sunt repetitive;
- in mare parte nedorite;
- foarte greu de controlat.
Spre deosebire de majoritatea gandurilor, obsesiile nu pot fi ignorate. Ele se pot manifesta sub forma unui singur cuvant, a unei propozitii sau a unei fraze, dar pot lua si forma unei imagini suparatoare. Cand apare pentru prima data obsesia este privita, de regula, ca inacceptabila. Deoarece gandul este inacceptabil sau strain , individul va incerca sa-l suprime sau sa-l blocheze. Desi aceasta este o reactie fireasca, dovezile arata ca suprimarea oricaror ganduri determina reintoarcerea lor mai frecventa. Faptul este usor de demonstrat: incercati sa nu va ganditi la un scaun: inchideti ochii si incercati acest lucru timp de cateva minute. Ce s-a intamplat? Cel mai probabil ati continuat sa va ganditi la un scaun. Explicatia e simpla: de fiecare data cand incercati sa nu va ganditi la ceva, trebuie mai intai sa vi-l reprezentati in minte.
Incapacitatea de a alunga gandul devine pana la urma suparatoare si persistenta lui interfereaza cu concentrarea si cu sarcinile ce trebuie indeplinite in viata de zi cu zi.
Sunt teorii care sustin existenta unei predispozitii spre a dezvolta o tulburare obsesiva. Un gand este mult mai probabil sa fie categorisit ca fiind inacceptabil de catre o persoana cu standarde personale ridicate sau foarte constiincioasa.
De cele mai multe ori, gandurile persistente care devin obsesii se asociaza si cu o stare de disconfort si neliniste. Astfel, multe persoane incep sa aiba temeri pe care le exprima prin afirmatii de tipul : \"Daca nu-mi pot controla gandurile, atunci nu sunt in stare sa-mi controlez nici comportamentul\"; sau \"daca nu-mi pot controla gandurile, inseamna, poate, ca innebunesc\".
Psihologii recomanda tehnica numita schimbarea gandurilor, care sa reduca nelinistea generata de gandurile obsesive, prin urmatorii pasi :
- intocmiti o lista cu cele mai suparatoare ganduri obsesive.
- elaborati, dupa aceea, o alta lista cu ganduri pozitive alternative.
- invatati gandurile pozitive, astfel incat sa le puteti evoca cu usurinta.
- incercati sa va formulati gandul obsesiv si apoi sa schimbati imediat gandul suparator cu unul din gandurile pozitive.
Veti capata astfel incredere in ceea ce priveste controlul mintii dumneavoastra.
Aceasta tehnica poate fi folosita si pentru obtinerea unei ameliorari temporare, in conditile in care concentrarea este necesara si gandul obsesiv va distrage.
'),(58,0,'Ticurile la copil','Psihoterapeut Dragomir Viorica','2008-05-26 13:01:55','Ticurile pot fi motorii sau verbale si se caracterizeaza prin executare brusca si imperioasa.
Ticurile motorii simple comune includ clipitul, scuturarea capului, ridicatul din umeri, grimasele faciale si tusitul.
Ticurile vocale simple comune includ dresul vocii, murmuratul, plescairea limbii, etc.
Efectuarea lor poate fi precedata de o nevoie, iar reprimarea lor produce disconfort. Daca atentia copilului este distrasa ele pot fi suspendate temporar si dispar in mod obisnuit in timpul somnului.
Ticurile apar cel mai adesea catre varsta de 6-7 ani si se instaleaza progresiv. La inceput ticul poate fi o simpla conduita motorie reactiva la o situatie de anxietate pasagera (cand se separa de o persoana semnificativa pentru el, sau in timpul unei boli…).
Ticurile pasagere, tranzitorii, apar adesea in mod reactional la circumstante particulare (intrarea la scoala, nasterea unui frate, etc.).
Semnificatia simbolica a ticului este in mod evident variabila pentru fiecare copil, in functie de conditiile mediului in care traieste copilul sau de constitutia sa (sensibilitate exagerata, tip slab de sistem nervos, copii timizi).
Ticul poate fi si un simptom de stare nevrotica, caz in care se integreaza intr-o organizare de tip obsesional a personalitatii. Este vorba de copii care se controleaza cu mare atentie, aparent supusi si pasivi, dar aceasta pasivitate mascheaza in realitate o opozitie puternica.
Reactia parintilor la primele manifestari ale ticului poate fi determinanta pentru evolutia sa. Observatiile prea insistente, ironiile sau interdictiile vor spori anxietatea sau angoasa copilului si vor conduce la mentinerea ticului.
Terapia medicamentoasa este de cele mai multe ori indicata in afectiunea Gilles de la Tourette, dar de cele mai multe ori, inainte de a recomanda o forma sau alta de tratament pentru stoparea ticurilor, este indicata o evaluare psihologica atenta.
'); /*!40000 ALTER TABLE `articole` ENABLE KEYS */; UNLOCK TABLES; -- -- Table structure for table `colectiv` -- DROP TABLE IF EXISTS `colectiv`; CREATE TABLE `colectiv` ( `id` tinyint(5) NOT NULL auto_increment, `ordine` int(3) NOT NULL default '0', `nume` varchar(100) NOT NULL default '', `descriere` mediumtext NOT NULL, PRIMARY KEY (`id`), KEY `ordine` (`ordine`) ) ENGINE=MyISAM AUTO_INCREMENT=23 DEFAULT CHARSET=latin1; -- -- Dumping data for table `colectiv` -- LOCK TABLES `colectiv` WRITE; /*!40000 ALTER TABLE `colectiv` DISABLE KEYS */; INSERT INTO `colectiv` (`id`, `ordine`, `nume`, `descriere`) VALUES (3,13,'Antal Claudia','Medic rezident psihiatrie - Spitalul Clinic \"Prof. Dr. Al. Obregia\" Bucuresti. Absolventa a Universitatii de Medicina si Farmacie \"Gr.T. Popa\" Iasi.Psihoterapeut cu drept de libera practica in psihoterapie analitica, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Master in Psihodiagnostic si Psihoterapie - Universitatea Bucuresti.
Master in Psihoterapie Analitica - Universitatea Spiru Haret.
Stagii de formare in Psihoterapie Experientiala si in Somatoterapie.
Membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Analitica.
Membru al Colegiului Psihologilor din Romania
'),(20,7,'Radulescu Georgeta','Certificata in Logopedie si Metoda de Relaxare Antrenament Autogen Schultz in Terapia Tulburarilor de Vorbire.Experienta indelungata in consilierea copilului si a parintelui'),(10,8,'Dragomir Viorica','Psihoterapeut specialist cu drept de libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala, atestat de catre Colegiul Psihologilor din Romania.Doctorand in Psihologie, Universitatea Bucuresti.
Master in Psihodiagnostic si psihoterapie, Universitatea Bucuresti.
Psihoterapeut principal in terapie cognitiv-comportamentala.
Cursuri de perfectionare postuniversitara:
- Tratamentul cognitiv-comportamental al pacientilor dificili si cu tulburari severe: conceptualizare clinica si tratament, sustinut de Arthur Freeman, Institutul Freeman pentru Terapie Cognitiva, Fort Wayne, Indiana, SUA (2006);
- Treatment of health anxiety (hypocondriasis), sustinut de Paul Salkovskis, Institutul de Psihiatrie din Marea Britanie, cu ocazia Congresului Anual al Asociatiei Europene de Terapie Cognitiva si Comportamentala, Paris, Franta (2006);
- Assessment and treatment of anxiety and phobic disorder in children and adolescents, sustinut de Tom Ollendick, Universitatea de Stat si Institutul Politehnic Virginia din SUA, cu ocazia Congresului Anual al Asociatiei Europene de Terapie Cognitiva si Comportamentala, Paris, Franta (2006);
Membra a Asociatiei Psihologilor din Romania si a Asociatiei Romane de Terapie Cognitiv-Comportamentala.
Atestata de Colegiul Psihologilor din Romania in specializarile: psihologie clinica, psihoterapie cognitiv-comportamentala.
Psihoterapeut principal in psihoterapie cognitiv-comportamentala, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
\r\nFormator-supervizor in psihoterapie cognitiv-comportamentala, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
\r\nDoctorand in cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.
Asistent universitar la Universitatea Titu Maiorescu - catedra de Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala
\r\n \r\n '),(16,15,'Rizeanu Steliana','Psiholog clinician specialist cu drept de libera practica atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Psihoterapeut in supervizare in psihoterapie cognitiv-comportamentala, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Master in Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale.
Formare in Psihoterapie Rational-Emotiva si Comportamentala in cadrul Institutului de Studii Avansate in Psihoterapie si Sanatate Mentala Aplicata in colaborare cu Institutul Albert Ellis, SUA.
A participat in cadrul Institutului Abert Ellis din New York la training-ul \'Beating Your Self-Defeating Eating\' (2003).
Specializare postuniversitara in Evaluarea si Consilierea Copilului si Familiei, in cadrul Societatii de Psihoterapie Experientiala din Romania.
Absolventa a Academiei de Studii Economice Bucuresti, Facultatea de Comert.
Membru al Asociatiei Psihologilor din Romania.
Membru al Colegiului Psihologilor din Romania.
Membru al Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala.
\r\n'),(17,11,'Sarca Luminita','Medic primar medicina interna, competenta in homeopatie.Psiholog clinician cu drept de libera practica, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Psihoterapeut in formare in psihoterapie psihanalitica, in cadrul Fundatiei Romano-Olandeze de Psihoterapie Psihanalitica.
Master in Psihoterapii Psihanalitice, Universitatea Hyperion.
Absolvent al cursurilor de psihologie in cadrul Institutului European de Cursuri prin Corespondenta.
Atestat de catre Colegiul Psihologilor in utilizarea celor mai importante teste proiective (evaluarea personalitatii): Desenul arborelui, Desenul persoanei, Desenul familiei, Testul aperceptiei la copii (TAC).
\r\n'),(22,0,'Marinoiu Daniela','Psihoterapeut sub supervizare in psihoterapii cognitiv-comportamentale, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Master in psihoterapii cognitiv-comportamentale.
Formare in psihoterapii de scurta durata sub egida Asociatiei Romane de Terapii Scurte si Consultanta Orientate pe Resurse si Solutii, nivelele I si II .
Membru al Colegiului Psihologilor din Romania.
Membru al Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale.
'); /*!40000 ALTER TABLE `colectiv` ENABLE KEYS */; UNLOCK TABLES; -- -- Table structure for table `contact` -- DROP TABLE IF EXISTS `contact`; CREATE TABLE `contact` ( `id` tinyint(1) NOT NULL auto_increment, `email` varchar(100) NOT NULL default '', `telefon` varchar(100) NOT NULL default '', `adresa` mediumtext NOT NULL, PRIMARY KEY (`id`) ) ENGINE=MyISAM AUTO_INCREMENT=2 DEFAULT CHARSET=latin1; -- -- Dumping data for table `contact` -- LOCK TABLES `contact` WRITE; /*!40000 ALTER TABLE `contact` DISABLE KEYS */; INSERT INTO `contact` (`id`, `email`, `telefon`, `adresa`) VALUES (1,'contact@aquamarin.ro','021 326 52 90Duminica, 15 iunie 2008, intre orele 9-17 va incepe un nou grup de dezvoltare personala, care va continua dupa acelasi program din doua in doua saptamani.
\r\nSe acorda diploma recunoscuta de Colegiul Pshilogilor din Romania.
\r\nFormator Madalina Petrescu.
\r\nInscrierile se fac la sediul nostru din Bd. Decebal nr. 6 sau la telefon 3265290; 0724222522; 0745633474 si presupun achitarea taxei de 140 Ron, contravaloarea primelor 10 ore.
Prof. Aaron T. Beck univ. dr. psiholog Daniel David, Presedintele Asociatiei Romane de Psihoterapii Cognitiv - Comportamentale, organizeaza in cadrul Clinicii Aquamarin din Bucuresti, bd. Decebal nr. 6, sect. 3 (zona Piata Alba-Iulia), urmatoarele cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din Romania, in regim de formare continua :
1. Interventii Cognitiv-Comportamentale: 26 - 28.09.08
2. Diagnostic si Evaluare Clinica: 3 - 5.10.08
\r\n3. Relatia Psihoterapeutica: 10 - 12.10.08
Colegiul Psihologilor din Romania acorda psihologilor cu atestat de libera practica cate 15 credite pentru fiecare curs. Alaturi de psihologi pot participa studenti si alti specialisti, insa fara a primi credite.
Durata fiecarui curs este de 20 de ore.
Taxa este de 100 euro pentru un curs.
Programul cursurilor este urmatorul:
- Vineri: 16-20
- Sambata: 9-14, 15-20
- Duminica: 9-15
Inscrieri si informatii la Tel: 021 3265290; 0724222522; 0745633474
CLINICA AQUAMARIN din Bucuresti, Bd. Decebal nr.6 (zona Piata Alba Iulia) organizeaza cursul de formare continua:
\r\nModul de imbunatatire a relatiei de cuplu si consiliere premaritala: 14-15.06.2008
\r\nColegiul Psihologilor din
Cursul se adreseaza celor care sunt interesati sa ajute cuplurile aflate in criza, care au abilitatea de a conduce un grup de discutie, si care sunt dispusi sa studieze teoria, principiile si tehnicile utilizate in acest scop. Sunt invitati sa participe psihologi, psihoterapeuti, masteranzi si nu in ultimul rand cuplurile interesate de imbogatirea relatiei.
Instructor: psihoterapeut Ramona Covrig
Program: sambata si duminica, intre orele 10-18
Taxa de participare: 80 euro
Informatii si inscrieri la: 021 326 52 90, 0724 222 522, 0745 633 474.
Psihoterapia este atat o metoda de tratament psihologic, cat si un mijloc de acces la o mai buna cunoastere de sine si o perceptie mai fina a realului.
Exista mai multe motive pentru care oamenii merg la psihoterapeut. Cel mai adesea, cineva apeleaza la psihoterapie cand comportamentul de zi cu zi intra in conflict cu criteriile sociale de normalitate si/sau cu propriul simt de adaptare adecvata. Cineva vine la cabinet dupa ce a incercat fara succes sa faca fata propriilor probleme; aceasta persoana se poate decide singura sau poate fi sfatuita de prieteni, familie, medici etc.
In unele cazuri, disconfortul psihologic asociat problemelor medicale de durata poate fi ameliorat prin psihoterapie.
De asemenea, diversele schimbari ce pot interveni, de la lipsa unui loc de munca si pana la pierderea unei persoane apropiate, pot declansa sau inrautati anumite disfunctionalitati la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
Un segment important din cei care vin la psihoterapie, este constituit de studentii care vor sa-si imbunatateasca performantele academice sau relatiile interpersonale.
Persoanele care vin la terapie de cuplu prezinta de obicei urmatoarele tipuri de probleme:
- au o imagine de sine negativa;
- comunicarea cu partenerul este indirecta si nesincera;
- regulile din interiorul cuplului sunt rigide si neacceptate de ceilalti;
- relatiile de prietenie cu alte persoane si cupluri sunt putine si formale.
Terapeutul de cuplu ajuta aceste persoane, oferindu-le o perspectiva obiectiva si competenta a situatiei in care se afla si lucrand impreuna pentru descoperirea unor alternative reale de rezolvare a problemelor de cuplu.
',11),(4,'Consiliere pentru copii si adolescenti','Consilierea implica o actiune planificata, centrata pe problematica clientului, prin intermediul careia se pot atinge urmatoarele obiective:Psihiatria este disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor psihice, al tulburarilor mintale, al etiologiei si patogenezei lor.
Psihiatria are in atentie si organizarea asistentei si stabilirea masurilor profilactice, terapeutice si de recuperare a bolnavului cu afectiuni psihice.
Examenul psihiatric presupune recunoasterea existentei unei tulburari, sesizarea semnificatiei ei, stabilirea etiologiei acestei tulburari, intelegerea personalitatii si corelarea cu varsta pacientului.
',8),(7,'Hipnoza clinica, relaxare si terapie eriksoniana','Spre deosebire de hipnoza clasica, in hipnoza ericksoniana, clientului i se induce o stare de constienta intermediara (intre starea de veghe si somn), el pastrandu-si controlul asupra actelor sale si integralitatea liberului arbitru. Terapeutul doar sugereaza, nu impune nimic.Ce este homeopatia?
Homeopatia este o metoda terapeutica ce stimuleaza tendinta naturala de vindecare a organismului folosind medicamente numite remedii homeopate. Homeopatia va ajuta sa atingeti un nivel mai bun de sanatate care va va permite sa renuntati la medicamente sau alte terapii si sa depasiti limitarile impuse de boala, dobandind mai multa libertate.
CE SE POATE TRATA PRIN HOMEOPATIE?
Orice afectiune, acuta sau cronica, poate fi abordata homeopatic. Remediile se pot folosi chiar in situatiile in care administrarea medicamentelor trebuie evitata: sarcina, alaptare, alergie la medicamente, etc. Homeopatia se adreseaza tuturor categoriilor de varsta de la sugari pana la varstnici. Ameliorarea sau vindecarea depind de multi factori: vitalitate, varsta, stilul de viata, alimentatia, medicamentele folosite, durata bolii, etc.
IN CE CONSTA TRATAMENTUL?
Remediul homeopatic se prezinta sub forma de granule, tablete sau, mai rar, pulbere care se dizolva pe limba. Uneori se administreaza in apa si se ia conform indicatiilor. Frecventa de administrare este stabilita de medic si trebuie respectata intocmai. Daca sunt necesare mai multe prize, remediul trebuie pastrat la adapost de lumina si mirosuri puternice.
Inainte si dupa remediu este recomandat sa nu beti, sa nu mancati, sa nu fumati si sa nu va spalati pe dinti macar 20 de minute. Pe perioada tratamentului (si chiar dupa aceea) este bine sa evitati cafeaua si produsele ce contin menta, eucalipt, camfor, acestea putand sa interfereze cu actiunea remediului.
Daca folositi alte medicamente sau suplimente nutritionale trebuie sa informati medicul care va va sfatui cum sa procedati in continuare. Trebuie sa aveti in vedere ca unele medicamente cum sunt antibioticele, preparate pe baza de cortizon, hormonii, etc. pot sa antidoteze actiunea remediului.
In procesul auto-cunoasterii trebuie luat in consideratie efectul planetelor prezente la momentul nasterii. Influenta acestora asupra personalitatii umane este definitorie. Harta natala va poate elucida cateva din misterele Universului si a legaturii acestuia cu d-voastra!
',2),(12,'Dezvoltare personala','',1),(13,'Gemoterapie','Gemoterapia (termen acceptat pentru usurinta folosirii de catre bolnavi) este o modalitate de tratament descoperita si initiata de Dr. Pol Henry, care foloseste substante vegetale de origine embrionara.
\r\nDe aceea, termenul corect este terapie meristematica - tesuturile embrionare vegetale numindu-se meristeme. Medicamentele se obtin prin extractie hidro-glicero-alcoolica, rezultand macerate glicerinice. Tesuturile vegetale tinere in stare proaspata sunt amenti, muguri, mladite, radicele, scoarta de ramuri tinere, seva, seminte si contin un complex impresionant de minerale, oligoelemente, enzime, necesare functionalitatii normale a organismului si Energia care sustine in fiecare an renasterea Naturii.
\r\nOrganismul uman primeste astfel un dar nepretuit de la planeta pe care ne nastem - Pamantul - un organism viu la randul sau.
\r\nIndividul bolnav primeste energia care il ajuta sa duca lupta cu haosul produs de agresivitatea si complexitatea bolilor.
\r\nTratamentul cu meristeme - gemoterapia - ne arata si ne aminteste de fiecare data cat de generos si minunat este Universul din care venim si planeta pe care ne nastem, ajutandu-ne astfel, sa parcurgem cu bine calatoria noastra terestra.
\r\n',5); /*!40000 ALTER TABLE `psihoterapii` ENABLE KEYS */; UNLOCK TABLES; /*!40101 SET SQL_MODE=@OLD_SQL_MODE */; /*!40014 SET FOREIGN_KEY_CHECKS=@OLD_FOREIGN_KEY_CHECKS */; /*!40014 SET UNIQUE_CHECKS=@OLD_UNIQUE_CHECKS */; /*!40101 SET CHARACTER_SET_CLIENT=@OLD_CHARACTER_SET_CLIENT */; /*!40101 SET CHARACTER_SET_RESULTS=@OLD_CHARACTER_SET_RESULTS */; /*!40101 SET COLLATION_CONNECTION=@OLD_COLLATION_CONNECTION */; /*!40111 SET SQL_NOTES=@OLD_SQL_NOTES */;